Colţul liric
Colţul liric – rubrica noastră săptămânală de joia, din pagina a 4-a – s-a născut din dorinţa cititorilor iubitori de frumos şi poezie. Ea se adresează, indiferent de vârstă şi statut, tuturor celor ce pot răspunde cu o metaforă la butoniera unui vers. Chiar şi într-un cotidian (poate cu atât mai mult!) versurile publicate intră într-un duet firesc cu cititorul dornic, din când în când, să-şi bucure sufletul cu o adiere de frumos.
Greu de tot se face lumină,
E tot mai târziu în această viaţă.
Peticele de zăpadă din grădină
Închipuie schimbarea mea la faţă.
Greu s-a născut dimineaţa-ntunecată.
Vişinul de la fereastră-i gol de vrăbii.
Peticele de pământ de altădată
Încă iţesc muchii verzi, ascuţite ca săbii.
În patul de răcoare din camera de dincolo
Ea încă doarme, cu faţa spre fereastra de est,
Zgribulită sub pătură ca o vrabie pe creangă,
Pasere fără aripi învăluită în aer cu gust de incest.
Nu-i vremea încă să mă bucur,
Iarna nu şi-a muiat grumazul,
Alte zăpezi vor pune-n streşini ciucur,
Alte îngheţuri vor înghiţi pârleazul
De tufe de zmeur şi lămâiţă;
Şirul de carpeni nu şi-a lepădat
Frunzele uscate, iar coardele de viţă
Stau ţepene în sfârşitul de leat.
Greu de tot s-a făcut dimineaţă.
Uşor se risipeşte-n lumina precară
Şi pogoară în tainica-mi nouă viaţă
Zvonul stins de melancolie barbară.
Ici-colo, petice de zăpadă, verzui,
În grădina-ncremenită spre-amiază
Şi-n ochii ficşi ai vrăbiilor şui
Ce, una câte una, pe crengile din mine se aşează.
IOAN RADU VĂCĂRESCU. Poet, prozator, publicist, Curierul de Vgâlcea”, primul cotidian privat din România postcomunistătraducător. Născut în 1958 la Sibiu. Săgetător. Căsătorit cu Simona Radu, profesoară de română, născută Văcărescu, nume pe care l-a adoptat ca alcătuitor de cărţi. Are doi băieţi, Valentin, filosof şi poet, şi Octavian, poet şi actor. A copilărit şi hălăduit prin sud-estul oraşului Sibiu, undeva între Hipodrom, Valea Săpunului şi apa Sevişului. A absolvit Liceul „Octavian Goga” din Sibiu, în 1979 (şcoală absolvită în şase ani, în loc de patru). În timpul anilor de liceu a lucrat ca electrician şi muncitor necalificat în construcţii. În acelaşi an, i-a fost refuzată înscrierea la Facultatea de Filosofie din Cluj, din motive politico-educative, ca exemplu pentru revizuirea atitudinii refractare şi de băgare a minţilor în cap. Nu a fost dizident, dar a refuzat orice contact cu puterea comunistă. Deşi, astăzi are anumite nostalgii cu privire la acea eroică epocă underground. Nu a făcut parte din nici un partid, nici înainte, nici după 1989. A făcut jurnalistică de opinie, după 1989, la cotidiane din Sibiu, cu o atitudine foarte critică la adresa societăţii româneşti. Absolvent al Facultăţii de Biologie, Geografie şi Geologie, secţia Geografie-Engleză, Universitatea „Babeş-Boylai”, Cluj-Napoca, 1984. Până în 1989 a fost cadru didactic în judeţele Hunedoara şi Sibiu. Doctor în Filologie, Universitatea din Piteşti, cu teza „Geografia imaginară a Câmpiei Dunării în proza lui Ştefan Bănulescu”. Este redactor la revista de literatură şi artă „Euphorion”. Într-o oarecare clandestinitate şi dintr-un avânt cultural specific vremii de dinainte de 1989, a alcătuit, împreună cu prietenul Radu Ţurcanu, proiectele a două numere dintr-o revistă numită „Euphorion”, în anul 1985, rămase până azi într-un caiet cu coperte tari şi verzi şi care, pe atunci, au ajuns şi sub ochii vigilenţi ai organelor. În proiectul amintit, se propuneau articole despre membri ai Cercului Literar de la Sibiu şi despre Constantin Noica, şcoala pe picioare a filosofului de la Păltiniş fiind pentru tinerii sibieni de atunci (între care Daniel T. Suciu, prietenul poet dispărut la doar 21 de ani, sau Ioan I. Ică) un model cultural absolut. În 1991, s-a angajat redactor la noua revistă «Euphorion», apărută la Sibiu sub egida Uniunii Scriitorilor din România, din iniţiativa unui grup de tineri literaţi.
Este profesor la Colegiul Naţional Pedagogic „Andrei Şaguna” din Sibiu (din 1990). Membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Sibiu, din 1994, în prezent preşedinte al acesteia. A tradus poezie, mai ales din lirica anglo-saxonă (Williams, Stevens, Pound, Levertov, Sexton etc.), apărută în reviste şi în câteva antologii realizate în colaborare cu regretații Mircea Ivănescu şi Iustin Panţa. Traduceri în engleză din Eminescu, Coşbuc, Vinea, Pillat, Blaga, Bacovia etc. Geograf (ţările favorite sunt România, China şi Grecia, iar dacă n-ar locui la Sibiu, ar sta la Hangzhou sau la Pylos), viticultor din tată-n fiu (preferă soiul merlot), gastronom practician (preferă simplul şi naturalul, cum ar fi ciorba de leurdă şi clătitele cu urdă şi mărar), fotograf şi mare iubitor al muntelui (locurile favorite fiind aleea întunecată de sub molizi, pe Golcin, în Munţii Cibinului, unde este însă imposibil să scoţi poze, şi Zona Negoiu – Şerbota din Munţii Făgăraş, unde se află, probabil, cea mai mare concentrare de energie pozitivă de la noi şi de aiurea). Deţine două animale dragi, mâţa cu ochi albaştri Angolina, originară din cartierul Ştrand şi câinele ciobănesc mioritic Clyde, originar de la Negoiu; despre acestea a scris câteva frumoase poezii.
A scris şi a tradus tot felul de texte, publicate prin reviste şi antologii, a scris prefeţe şi a ţinut vorbiri la o gamă largă de manifestări culturale, a îngrijit antologii, a participat la tot soiul de festivaluri, simpozioane, colocvii, cenacluri, lecturi publice, maratoane de poezie, ş.a. Între antologii, ţine mult să fie amintite cărţile Ştefan Orth – ilustraţii la poezia contemporană sibiană (Editura Honterus, Sibiu, 2007), Visteriile cetăţii/ The tresuries of the city (Editura Institutului Cultural Român, Bucureşti, 2008), Sibiu – Hermannstadt în scrisori sentimentale (Editura Imago, Sibiu, 2007) şi Piaţa Aurarilor – poeţi sibieni (Editura Perenna, Sibiu, 2008). A publicat volumele: Exil în oraşul imperial (poezie, Editura Euphorion, Sibiu, 1992); Melancolii retorice (poezie, Editura Euphorion, Sibiu, 1994); Antologia poeziei româneşti de la origini până azi, vol. I-II (Editura Paralela 45, Piteşti – Bucureşti – Braşov – Cluj Napoca, 1998, în colaborare cu Dumitru Chioaru, Premiul Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Sibiu), Ritualul melancoliei (poezie, Ed. Paralela 45, Seria Destin, postfaţă de Dumitru Chioaru, Piteşti – Bucureşti – Braşov – Cluj Napoca, 2002, Premiul Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Sibiu); Un sat numit România – schiţe şi povestiri (proză, Editura Axa, Botoşani, 2003, Premiul Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Sibiu şi Premiul Hyperion la Ipoteşti – Botoşani, 2004); Gnoze (poezie, Editura Axa, Botoşani, 2004); Un sat numit România – schiţe, fabule, povestiri, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită (proză, Editura Viitorul Românesc, Bucureşti, 2005), Geografie şi Ştiinţele naturii (aspecte ştiinţifice şi didactice, cu numeroase fotografii, Editura Psihomedia, Sibiu, 2006), Muzeul figurilor de umbră (poeme, Editura Vinea, Bucureşti, 2008), Dreptul la melancolie şi alte poeme alese (Editura Axa, Colecţia La Steaua, Botoşani, 2009), Spaţiul inefabil, vol. I – II (eseu, Editura InfoArt Media, Sibiu, 2009), Un an din luna săptămânii de azi – versuri şi arbori (Ed. George Coşbuc, Bistriţa, 2011), Anul din luna săptămânii de ieri (versuri, Editura TipoMoldova, Iaşi, 2012, care, în ianuarie 2013, a primit Premiul „George Țărnea ” pentru Poezie în cadrul celei de a VI-a Gală a Premiilor „Curierul de Vâlcea”, primul co9tidian privat din România post-comunistă), Moartea lui Omu (proză scurtă, Editura TipoMoldova, Iaşi, 2012). Ordinul naţional Meritulral în grad de Cavaler, 2004.