Colţul liric (2)
DORU MOTOC – dramaturg, poet, prozator, eseist, critic literar, jurnalist de marcă. S-a născut la Sibiu, dar a trăit în Vâlcea, acest ținut de legendă devenindu-i leagăn de trăire, spiritualitate și cultură. Datorită părinților, adevărate genii pedagogice, a avut o copilărie îndreptată înspre învățătură și studiu, fără a avea scuza unei vârste prea fragede. În acele vremuri pline de îngrădiri și cu presiuni politice împotriva intelectualilor cu vederi democrate, tatăl său a fost mulți ani privat de libertate, copilul Doru Moțoc datorând o educație aleasă mamei sale, învățătoare de elită, dar și unui șir de mentori dăruiți meseriei de dascăl. De timpuriu, din anii de școală, prins în mrejele olimpianului Apollo, a visat să ajungă scriitor și pasiunile stârnite în școala primară s-au împlinit în anii liceali și universitari. Familia i-a încolțit în suflet vrerea zborului spre libertate, ajutându-l să-și facă o educație în afara limitelor impuse de cenzura comunistă. Când l-am cunoscut, înspre anii 70 ai secolului încheiat, reperele sale intelectuale mi-au confirmat că o lectură selectată cu grijă își pusese amprenta asupra gândirii sale. Una limpede, cu miza majoră pe libertatea unei cugetări în termenii adevărați ai realității, nu a celei dirijate în rostul ideilor de a fractura viața.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, din anul 1979, Doctor “cum laudae” al Universităţii Bucureşti (2000), cu teza “Maiakovski, dramaturgul”, prima lucrare din România consacrată creaţiei dramatice a acestui autor. A fost profesor, de la școala gimnazială la catedra universitară, jurnalist în presa locală și națională, redactor și șef de secție la revistă literară, referent literar la teatru, consilier șef în domeniul culturii etc. Pretutindeni s-a umplut de glorie, primind numeroase premii, distincții profesionale și în domeniul creației literare, diverse trofee naționale și internaționale. A desfășurat (și încă desfășoară) o impresionantă activitate cultural-științifică. Activitatea literară însumează opere cu valoare națională și internațională. În1960, a debutat în paginile revistei “Luceafărul” cu poezia “Împlinire”, iar în 1966, în revista Argeş, cu povestirea “Mireasma fânului cosit”. Ca dramaturg, debutul s-a produs în 1974 cu piesa “La Colorado, aproape de stele”, reprezentată de Teatrul de Televiziune. A fost un succes național de mare răsunet. Anul 1977 este important în creația sa prin debutul editorial, la Editura Eminescu, cu piesa “Înainte de revărsatul zorilor”. A avut colaborări diverse (teatru, poezii, proză, studii, eseuri, cronici dramatice, studii de istorie literară) în paginile revistelor: “Argeş”, “Cronica”, “Flacăra”, “Limbă şi literatură”, “Ramuri”, “SLAST”, “Almarom”, “Transilvania”, “Tribuna”, “Vâlcea literară”, “Teatrul”, “Curierul literar şi artistic”, “Povestea vorbei”, “Sud”, “Apostrof,” ”Dilema” etc.
Scriam altcândva: în opera (vastă) a lui Doru Moțoc găsim „cheia” saltului de pe Fuji pe Everest. Nu mi-am propus să înșirui titlurile cărților sale, destul de numeroase. În toate genurile cuvântului – teatru, poezie, proză, cronică dramatică și literară, eseu – Doru Moțoc excelează cu recorduri greu de atins, în substanța cărora sunt topite eforturi de cunoaștere și sinteză, de talent și dar mesianic. Pentru susținerea acestor sumare considerații stă opera sa, din care mi-am propus să prezint cititorilor poezia ”Scrisoare”, versuri de dragoste, una din temele predilecte ale autorului.