Colţul liric (2)

„Poezia e aura unei piese a lui Shakespeare./ E melodia cântată/ pe strunele viorii Stradivarius./ E culoarea şi lumina/ dintr-un tablou a lui Rembrandt./ E marmură de Carara/ dăltuită de Michelangelo./ E o piruetă a Anei Pavlova.”Citind această definiţie pe care o dă poeziei, am înţeles că că Vavila Popovici este un  om pentru care arta reprezintă un alter ego, o a doua natură. „Da – mi-a spus domnia sa – poezia este prietenul meu nedespărţit! Împreună cu ea m-am bucurat, alteori am plâns, ea m-a consolat. A fost şi rămâne refugiul meu sufletesc! Nu este super egoul, ci alter egoul meu. Subliniez acest lucru, fiindcă Jung şi alţi psihologi se grăbesc să afirme că în domeniul creaţiilor şi al hobby-urilor se produce un dezechilibru între sine, ego şi super ego. Poate că există şi aceste dezechilibre, dar atunci când te naşti cu acest har, el nu poate fi decât, aşa cum spuneţi, un alter ego.  Cred că poezia trebuie să aibă din perenitatea pieselor lui Shakespeare, din lumina lui Rembrandt, din tăria şi puritatea marmorei căutată şi şlefuită de Michelangelo, din graţia unei piruete… Ne  străduim, noi, poeţii, dar asta nu înseamnă că şi reușim.”
A debutat în revista „Chimistul” din Oneşti, în anul 1965, pe vremea când lucra ca ingineră la Combinatul Chimic din Borzeşti, însă debutul absolut a fost în revista „Ramuri”, din Craiova, în 1982, cu recomandarea  lui Marin Sorescu. „Regret că nu l-am cunoscut personal. I-am trimis două poezii şi mi le-a publicat. Înseamnă că a citit şi i-a plăcut ce am scris.” În volum colectiv  („13 poeți”) a debutat în 1988. Câștigase Premiul de poezie al Editurii Eminescu.

Își amintește:„ Când m-am dus prima oară să întreb de premiul de care aflasem dintr-o scrisoare trimisă pe adresa  mea, mi s-a comunicat că din motive de economie de hârtie, Elena Ceauşescu a dispus să se editeze un volum colectiv. Ceilalţi 12 poeți erau: Paul Androne, Diana Barbu, Claudiu Bazalt, Octavian Berindei, Gheorghe Dinică, Petru Dunca, Liliana Grădinaru, Claudiu Iordache, Vasile Morar, Ioana Pârvulescu, Teodor Purice, Ion Ruşeţ. În 1990, cei care s-au perindat la direcţia editurii, toţi, pe rând, mi-au promis că-mi vor publica volumul de versuri şi au plecat tot pe rând, foarte curând de la editură: Mircea Ciobanu, Eugen Negrici, Valeriu Râpeanu. Poeta Virginia Carianopol îmi făcuse referat pentru volumul „Oglinda lumii” (acesta ar fi fost titlul primului volum), întrucât ea fusese lectorul acestuia.. Mi s-a comunicat că volumul a fost predat unei tipografii, nu am putut să-l recuperez, s-a pierdut. Acelaşi lucru mi s-a întâmplat şi cu primul roman, predat unei edituri din Bucureşti. Cu mari insistenţe l-am recuperat, după ce a fost refuzat spre editare. Redactorul care mi l-a înapoiat m-a condus pe scările editurii, spre ieşire, şi m-a întrebat: „De ce nu mi-aţi spus că soţul a fost condamnat politic?” Am rămas stupefiată, nu i-am răspuns, m-am uitat insistent în ochii lui, i-am întins mâna şi am plecat.” După acele întâmplări a hotărât să-și publice volumele pe cont propriu şi le-a publicat pe rând, cu greutate, fiindcă între timp apăruse „cenzura economică. Au mai  fost și oameni buni care au sponsorizat-o. Cărţi tipărite: Noapte de iarnă (versuri,1993); Nopţi albe (versuri, 1995); Binele şi Răul ( proză, 1998); Dragostea mea cea mare (versuri, 1998); Albumul cu fotografii ( proză, 1999); Dincolo de noapte ( versuri, 2000); Piticul din ceaşca de cafea (versuri, 2000); Mai sunt bărbaţi buni ((proza, 2001); File de jurnal ( proză, 2002);  Insomniile unei veri ( versuri, 2002); Ultima piruetă ( proza, 2003); Îngerul scrie poemul ( versuri, 2003); Între spaimă şi vis ( versuri, 2004); Jurnalul unei veri ( proză, 2005); Suspine strigate ( versuri, 2005); Cartea mamei (roman, 2006); Jurnal American (proza, 2007); Singurătatea clipelor târzii (versuri, 2008); Gânduri (proză, 2009); Scrisori de departe (versuri, 2010); Articole, Eseuri (vol.I – 2010); Preaplinul tăcerilor (proză, 2010); Poemele iubirii (versuri, 2011); Articole, Eseuri (vol.II – 2012); Fulguraţii (proză, 2012); Tremurul gândului (versuri, 2012) . Ce are pe masa de lucru, în prezent? Ne răspunde chiar poeta: „ Acum definitivez un nou volum de versuri, fiindcă a țâșnit ca un izvor din sufletul meu. Am băut repede din apa lui, să nu sece cumva. După ce îl termin, voi lucra la un volum bilingv – englez-român – pentru care am și pregătit o selecție de poeme din volumele publicate până acum.” (Octavian D. Curpaș, Phoenix, Arizona)