„Cartea sãptãmânii” la Biblioteca Judeţeanã „Micul prinţ” de Antoine de Saint-Exupéry

Opera scriitorului francez  Antoine de Saint-Exupéry este simplã, realistã, sensibilã am putea spune, şi pune în valoare forţa, frumuseţea şi mãreţia omului. Pentru Antoine de Saint-Exupéry a scrie este sinonim cu a avea ceva de spus, a mãrturisi sau a vorbi despre evenimente şi experienţe trãite pentru a le fixa astfel în monumentalitatea scrierii pentru a le salva de la uitare.
Primele sale romane, „Courrier Sud” („Curierul de Sud” 1929) şi „Vol de nuit” („Zbor de noapte”), tematizeazã experienţa sa de aviator şi se remarcã prin descrierea unor situaţii periculoase. Operele ulterioare, „Terre des hommes” („Pãmântul oamenilor”, a fost premiat în 1939 de Academia Francezã cu Marele Premiu al Romanului) şi „Pilote de guerre” („Pilot de rãzboi”, 1942) redau filozofia de viaţã, umanistã, a lui Antoine de Saint-Exupéry.
„Le Petit Prince” („Micul prinţ”, publicatã în America în 1943) reprezintã o meditaţie asupra mãreţiei omului.  Dedicatã lui Leon Werth şi însoţitã de ilustraţiile autorului, cartea face sã reînvie lumea copilãriei cu toatã inocenţa ei. Unitatea scrierii este asiguratã de recitalul personajului principal, „un prichindel cu totul extraordinar”, care cãlãtoreşte pe Terra şi povesteşte istoria vieţii sale unui aviator cãzut în panã în mijlocul deşertului.
Interesant este faptul cã personajul nostru vine de pe o planetã unde  își îndeplinea cu răspundere îndatoririle, fiind un bun gospodar, care avea mare grijă de echilibrul acesteia. Sunt multe ideile asupra cãrora suntem invitaţi  sã reflectãm recitind „Micul prinţ”. Dar poate cea mai importantã dintre acestea porneşte de la constatarea cã „numai cu inima poţi vedea bine, lucrurile esenţiale rãmân ascunse ochilor”. Doar ştiind sã asculţi şi cu inima poţi înţelege ceea ce este cu adevãrat important.
Ne mai atrage atenţia însã şi marea grijã pe care micul prinţ o manifestã faţã de animale şi plante şi faţã de flori în mod deosebit : „Dacã iubeşte cineva o floare care nu existã decât într-un singur exemplar în milioanele şi milioanele de stele, asta ajunge sã-l facã fericit atunci când o priveşte. Işi spune: Floarea mea e undeva acolo. „Şi dacã veghezi cu grijã asupra unei flori, aceasta se va face din ce în ce mai frumoasã: „(…) Îşi alegea cu mare grijã culorile. Se înveşmânta încet, îşi potrivea una câte una petalele. Nu voia sã se iveascã boţitã ca macii. Nu voia sã-şi facã apariţia decât în deplina strãlucire a frumuseţii ei. Ei da ! Era foarte cochetã „.
Interacţiunea cu floarea îi oferã personajului cãrţii lui Saint-Exupéry şi şansa de a se întâlni cu propriile sale limite în ceea ce priveşte stabilirea de relaţii ori cunoaşterea fiinţelor care au voinţã proprie. Învãţãm în felul acesta cã relaţiile dintre oameni trebuie sã se bazeze pe dragoste şi prietenie, pe onestitate şi adevãr, tot aşa cum faţã de plante, animale şi mediu trebuie sã arãtãm grijã şi responsabilitate. Realizãm o datã în plus, cã oamenii nu mai au timp sã cunoascã nimic şi asta şi pentru cã suntem obişnuiţi sã cumpãrãm lucruri de-a gata şi nu mai suntem atenţi la lucrurile cu adevãrat importante: prietenia, dragostea, grija  şi respectul faţã de ceea ce ne înconjoarã.

„Micul Prinţ” este o invitaţie la lecturã şi totodatã la cugetare. Citind sau recitind cartea înţelegem cã nu existã decât un singur lux cu adevãrat important, fãrã de care nu putem trãi , acela al relaţiilor dintre oameni. Iar noi vã aşteptãm la Biblioteca Judeţeanã pentru o dupã-amiazã de lecturã în compania cãrţii „Micul prinţ” de Antoine de Saint-Exupéry!
N Monica Cosac, Biblioteca Judeţeanã „Antim Ivireanul” Vâlcea