Carmen Sofianu „recidivează”. „De vorbă cu Francesca” „lansare la apă”
„Original, într-adevăr, în scrisul poetic al Doamnei Carmen Sofianu este curajul sincerităţii disperate cu care îşi clamează iubirea apelând la argumentele liricii intimiste. Sunt atât de cuminţi fericit şi de înţelept ocrotitoare ale suferinţei, versurile ei scrise cu o peniţă fragilă ca şi când ar avea datoria de a ţese transparenţa mătăsii, încât e sigur ca nici o literă nu poate spune decât adevărul. Mă bucur că lecturând atent, surprinşi, versurile Doamnei Carmen Sofianu, acad. D.R.Popescu şi criticul şi istoricul literar prof.univ.dr.Valeriu Răpeanu şi admirabilul fabulist Nicolae Dragoş, precum şi un comentator externist cu luciditatea lui Dumitru Constantin au ajuns toţi la convingerea că 
ne aflăm în faţa unui destin poetic despre care se va mai vorbi. Repet: originală în scrisul Doamnei Carmen Sofianu este vocaţia sincerităţii slujită de armele, de mult uitate, ale poeziei intimiste, în cea mai frumoasa tradiţie”, spunea Dinu Săraru în prefaţa cărţii lansată de Carmen Sofianu joia trecută şi ilustrată de picturile unor artişti locali consacraţi, dar şi debutanţi. Şi într-adevăr a fost o atmosferă numai bună pentru ca sufletul să poată vibra, când toţi cei prezenţi au lăsat toate lucrurile pământene dincolo de ziduri, plutind într-o liniştita şi fascinanta lume a artei, a poeziei. Carmen Sofianu a reuşit ca după o zi în care toată lumea a făcut lansări de candidaturi, mitinguri electorale, a împărţit pliante, sub greaua apăsare a ploii, să ne ungă cu seva cuvântului inspirat din iubire sinceră, să ne aducă în sfârşit în suflet liniştea pe care poate o căutasem toată ziua.
Şi dacă nu mă credeţi pe mine, un amator într-ale poeziei și ale artei, atunci am marele noroc să vă confirme că atmosfera a fost una deosebită invitaţii speciali ai evenimentului – Dinu Săraru,Vasile Vasilescu, Horea Cucerzan, Tina Popa, Olga Popescu,Cristina Cercelaru, Ion Cornea, Gheorghe Dican, Petti Velici, Paul Popescu, Teodor Brucăr.
NOUĂ SUTE NOUĂZECI ŞI NOUĂ DE FEMEI
M-ai iubit pentru numele meu,
pentru faima
şi pentru tot ceea ce ţi-aş fi putut oferi
Nu m-ai iubit pentru ceea ce sunt, de fapt.
O femeie între alte o mie.
Ochii tăi ar fi trebuit
să rămână însă orbi
la celelalte nouă sute nouăzeci şi nouă.
M-ai fi putut iubi
pentru dimineţi de poveste
la poale de munţi cărunţi
în luna lui mai.
M-ai fi putut iubi
pentru ploi şăgalnice
la ţărmul mării
şi curcubee pierdute în valuri.
M-ai fi putut iubi
pentru drumuri şerpuite
printre dealuri pline de vii
şi castele unde am fi putut poposi.
M-ai fi putut iubi
pentru felul în care te priveam,
ca pe un dumnezeu,
numai al meu.
M-ai fi putut iubi
pentru tandreţe şi poezie…