A doua catagrafie a Râmnicului – 1835 (2)

În concluzie, Râmnicul era cunoscut şi căutat ca loc favorabil de locuit şi muncit încă de acum 175 de ani, cunoscut în Europa şi ca un oraş prosper.

Din Catagrafie reiese că, în anul 1835, în oraşul Râmnicul Vâlcii existau 250 de meserii ca: negustorii diverse, servicii diverse şi alte activităţi.

Repartizaţi pe specialităţi, se prezintă astfel: amploianţi – 14, agricultori – 2, aprod- 1, arendaş – 11, băcani – 3, băr­bieri – 4, braşoveni – 5, brutari – 12, bol­ţaşi – 1, boiangi – 1, cojocari – 20, cârciu­mari -14, cismari – 18, croitori – 11, cân­tă­reţi – 4, cofetari – 1, ceasornicari – 1, dia­coni – 2, dogari – 2, dascăli – 1, hangii – 2, ispravnici – 1, jugănari – 1, lumânari – 1, lulelari – 2, măcelari – 4, morari – 9, mun­citori – 18, mămulari – 8, moaşe – 1, ne­gustori – 2, oprincari – 3, proprietari -7, protopopi – 3, preoţi – 17, povarnagii – 2, piuori – 1, pescari – 1, pungari – 3, rachieri – 13, săpunari – 2, spiţeri -2, si­migii – 1, tăbăcari – 9, tutungii – 1, tipo­grafi – 1, tâmplari – 1, vizitii – 1, vopsitori – 1, zidari – 2, zugravi – 1.

În concluzie, din cei 351 de proprietari de case, 250 sunt înregistraţi cu servicii diverse, un număr de 101 nu sunt înre­gi­s­traţi cu meseriile pe care le desfăşurau. Azi, multe din ele sunt mai puţin cunoscute, multe din cuvintele ce au circulat în limba noastră, de-a lungul veacurilor, au dispărut, ori şi-au schimbat complet sensul sau au o circulaţie foarte mică în prezent: amploiant – slujbaş, funcţionar; aprod – slujbaş care prezintă intrarea în sălile unor instituţii, tribunale; braşoveni – negustori care vindeau diferite mărfuri fa­bricate în Braşov; bolţaş – negustor cu tara­bă şi cu boltă; boiangiu – vopsitor de haine, pânzeturi şi alte textile; calpacciu – mese­riaşi care făceau căciuli mari sferice, de piele neagră, tivite cu blană; ispravnic – şef al administraţiei şi al Poliţiei dintr-un judeţ; jugănar – cel care castra caii; mămular – vân­zător de mărunţişuri, mai adesea ambu­lant; opincar- meseriaş care făcea încălţă­minte pentru ţărani; povarnagiu – fabricant de rachiu şi spirt; piuor- cel care are o piuă de bătut postavuri; pungar – cel care face pungi de diferite mărimi; răchiţer – cel care fabrică rachiu, negustor de rachiu; săpunar – cel care fabrică săpun; spiţer- farmacist; simigiu – cel care vinde seminţe şi covrigi; tutungiu – negustor de ţigări; vizitiu – cel care şase pe capra unei trăsuri şi mână caii.

Anul în care a fost întocmită Carta­grafia (1835) încă se mai obişnuia ca  pe lângă numele de familie să fie adăugată şi meseria. Relatăm în continuare din Cata­grafie, la culoarea Neagră, la reperul 23 – Ghiţă Cojocaru, rep.25 – Anton Bucătaru, rep.27 – Apostol Povarnagiul, rep.29 – Mihai Zidaru, rep.33 – Ion Momoc Cojocaru, rep.41 – Enache Rachieru, rep.74 – Grigore Vizitiu, rep. 76 –Pătru Brutaru, rep.97 – Anghel Jugănaru, rep.103 – Ivan Croitoru.

La culoarea Roşie, rep. 6 – Nicolae Tutungiu, rep.23 – Friedrich Spiţeru, rep. 26 – Anghel Băcanu, rep.27 – Iosif Mămular, rep.38 – Ghiţă Boiangiu, rep. 44 – Gheor­ghe Capalciu, rep. 52 – Stoie Pungaru, rep. 56 – Ghiţă Dogaru, rep. 66 – Duţă Cârciu­maru, rep. 107 – Stănciucă Măcelaru.

Catagrafia ne prezintă o parte a locuitorilor care poartă diferite titluri boiereşti. Cu siguranţă, aceste titluri nu le au pentru merite reale, ele fiind în toate cazurile obţinute financiar, nu ereditar.
CONTINUARE…