Vasile Militaru – omagiat pentru versurile anti-comuniste
• astăzi, are loc, la Ocnele Mari, festivalul naţional de poezie dedicat marelui poet și scriitor român naționalist, fost deținut politic sub regimul comunist
Pe parcursul zilei de azi, la Ocnele Mari se derulează Festivalul naţional de poezie „Vasile Militaru”. Organizatorii – Primăria Ocnele Mari, Societatea culturală „Anton Pann”, Biblioteca orăşenească Ocnele Mari, Parohia Ocnele Mari şi Parohia Trăistari – au pregătit un program care cuprinde: vizită la monumentul deţinuţilor politici (ora 10.00), slujbă de pomenire la Cimitirul Bozasca (ora 10.30), medalion literar (ora 12.00), recital de muzică şi poezie (ora 14.30). „Sponsorii acestei manifestări sunt Fundaţia «Inimă pentru inimă», Diana, Roxicom, Anabella, Irina, Clipa, inginer Dan Ploscă, inginer Ion Miu, preot Nicolae State-Burluşi. Tuturor le mulţumesc pentru sprijinul acordat”, ne-a declarat primarul Petre Iordache.
Teme predilecte: ortodoxia, naționalismul, oamenii simpli, satul românesc
Născut în data de 19 septembrie 1885, în comuna Dobreni, din judeţul Giurgiu, Vasile Militaru a fost un poet și scriitor român naționalist, fost deținut politic sub regimul comunist din România. Fiind născut într-o familie foarte săracă de țărani (plugari), a făcut doar patru clase, dar a debutat cu versuri la 15 ani. Primul volum de versuri – „Strop de rouă” – i-a apărut în 1919. Fiind remarcat de mai mulți oameni de cultură (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Alexandru Vlahuță, Duiliu Zamfirescu), a început să publice în ziarul „Universul”, între anii 1927–1930. A devenit cunoscut printr-o serie de fabule publicate în revistele „Drum Nou” și „Porunca Vremii”. Temele predilecte ale poeziei sale sunt ortodoxia, naționalismul, oamenii simpli, satul românesc.
Pentru volumul „Psaltirea în versuri” (1939) a fost premiat de Academia Română. Opera sa de căpătâi rămâne „Divina zidire”, la care a lucrat peste 25 de ani; aceasta reprezintă Biblia versificată și ilustrată. În perioada interbelică, a fost unul dintre cei mai populari oameni de cultură din țară.
A dedicat legionarilor mai multe poezii
După anul 1933, s-a apropiat de Mișcarea Legionară și a dedicat legionarilor mai multe poezii, printre care „Purtătorii torței” și „Bucură-te, țară”. Poeziile legionare s-au publicat în volumul „Temelie de veac nou”, apărut în aprilie 1938 la Editura „Cartea românească”, sub pseudonimul Radu Barda. Această creație avea să fie unul dintre capetele principale de acuzare în procesele politice ce au urmat. Tot cu pseudonimul Radu Barda a semnat articole în ziarul „Porunca vremii”, ziar subintitulat „Tribuna zilnică de luptă național creștină”.
Bătrânul poet torturat
După instaurarea comunismului, poetul a reuşit să scape, ani de-a rândul, de valurile succesive de arestări. Însă, la un moment dat, i s-a cerut să-și folosească talentul literar în slujba comunismului; refuzul său este categoric: „În poeziile mele, niciodată nu va rima poporul cu tractorul”. Ca urmare a acestui refuz, datorită trecutului său legionar și a operei sale religioase, a fost arestat la 8 ianuarie 1959. Detenția a făcut-o la Pitești, unde a fost torturat crunt în ciuda faptului că, la data arestării, avea 74 de ani. De la Pitești, a fost transferat la închisoarea din Craiova, unde s-a judecat și procesul său. Sentința a fost dată la 20 iunie 1959: Tribunalul Militar din Craiova l-a condamnat la 20 de ani de temniță grea pentru crimă de uneltire contra orânduirii sociale; la 12 ani de închisoare corecțională pentru delictul de deținere de publicații interzise; la 10 ani de degradare civilă, confiscarea totală a averii personale, plus obligația de a plăti 1.000 lei cheltuieli de judecată. Bătrânul Vasile Militaru a primit o condamnare de 32 ani, urmând să iasă din închisoare la vârsta de 106 ani!?! O parte din pedeapsă a făcut-o la temniţa de la Ocnele Mari. „Dacă am pierdut averi și ranguri, dar nu am pierdut credința în Dumnezeu, nu am pierdut nimic”, spunea Vasile Militaru. Mai trebuie spus că Vasile Militaru este autorul real al celebrei poezii „A venit aseară mama”, dedicată prietenului său George Enescu în 1930 și atribuită mult timp (70 de ani) lui George Coșbuc. George Enescu a pus-o pe note în scurt timp, fiind o capodoperă a genului.