Vâlceni, atenție! Polițiștii au lansat o nouă campanie: „Violența în familie”
În termeni generali, violenţa presupune utilizarea forţei sau a constrângerii de către un individ, grup sau clasă socială în scopul impunerii voinţei sale asupra altora. Din punct de vedere juridic, violenţa exprimă folosirea forţei fizice sau a autorităţii personale pentru a produce un prejudiciu sau o vătămare a integrităţii unei persoane sau a unui grup social. Percepţia populară spune că femeile sunt predispuse să fie victime ale violenţei verbale într-un procent covârşitor, pentru că ele reprezintă „sexul slab”, pentru că sunt victime ale unei mentalităţi în care femeia trebuie să stea acasă, în bucătărie, iar bărbatul să întreţină familia – fapt care-i oferă acestuia drept de viaţă şi de moarte asupra soţiei sale, pentru că ele sunt mai lipsite de apărare etc. Iar statisticile susţin această ipoteză.
Oricât de mult ar încerca victimele să îşi ascundă suferinţa, există situaţii când aceasta iese la suprafaţă, moment în care specialiştii sau persoanele cărora victima li se adresează pot să intervină şi să ajute. Fie că ajunge la un cabinet medical sau la o secţie de poliţie, identificarea şi gestionarea situaţiilor de acest gen reprezintă mai curând un proces decât un act în sine, de aceea colaborarea dintre instituţii este extrem de importantă. În ceea ce priveşte poliţia, aceasta nu poate rezolva direct o situaţie de violenţă în familie, însă de multe ori intervenţia şi modul în care acţionează pot face diferenţa. Nu este suficient ca un poliţist să aplaneze conflictul spontan. Acesta ar trebui să fie capabil să recunoască semnele de violenţă şi să poată îndruma victima către instituţii unde poate găsi ajutor.
Urme asupra copiilor
Deşi ei simt că sunt bine, că au trecut peste…nu este aşa. Urmele lăsate se văd foarte târziu. E dureros pentru cei care, atunci când văd taţi care se joacă cu copiii lor, îşi pun întrebarea „Eu de ce nu am avut parte de aşa ceva?” Unora încă le este teamă de monştri. Pentru că unul din rolul tatălui este acela de a-i alunga, sau de a-i „bate”. Unii dorm încă cu lumina aprinsă, de teamă că ar putea apărea ceva sau cineva care îi va răni. Când de fapt, le este teamă că singurul monstru care ar putea apărea este chiar tatăl. În cazul băieţilor, în lipsa unei educaţii îngrijite, şansele să devină ca taţii lor sunt mari. Iar fetele vor căuta continuu acea parte paternă în fiecare bărbat întâlnit. Însă în ambele cazuri, frica faţă de un angajament este imensă. Simplul gând de a avea o relaţie îi sperie cumplit, deşi nu o recunosc.
Ce e de făcut?
Multe femei se află în această situaţie. Şi prea puţine sunt cele care au curajul să facă ceva, să reacţioneze. Pentru că ideea că nu se vor putea descurca singure le este atât de înfiptă în minte încât o cred cu tărie. E normal să te sperie să-ţi începi viaţa de la zero, mai ales când sunt şi copii. Dar nu este imposibil. Orice femeie are dreptul de a fi respectată şi iubită, indiferent de orice. Şi orice mamă care îşi iubeşte copilul îşi doreşte pentru el ce este mai bun şi va face tot posibilul pentru a-i oferi o viaţă fericită.
n material realizat de Biroul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii Vâlcea