Du-te la...
Curierul de Vâlcea pe YouTubeRSS Feed

2 iunie 2020

Un text care merită citit: Râmnicul văzut prin ochii unui copil!


În preajma marcării a 171 de ani de la prima intonare într-un cadru oficial, în Râmnicu Vâlcea, a actualului imn național al țării noastre („Deșteaptă-te, române!”) și a Zilelor Imnului Național (care se vor desfășura, în week-end-ul care se apropie, în municipiul nostru), vă prezentăm un text deosebit, un adevărat elogiu pentru reședința de județ. Textul la care facem referire ne-a fost transmis în format electronic, fiind semnat de către Alessia Maria Drăgulescu, elevă în clasa a VI-a C, la Școala Gimnazială nr. 97 din București. După cum veți remarca după parcurgerea integrală a textului pe care vi-l propunem spre lectură, tânăra elevă este născută în București, acolo unde trăiește și învață, dar simte „cu toată ființa că este vâlceancă”.

Locul natal

Locul natal? O explicaţie scurtă, rece, fără suflet. Aşa am găsit în DEX.
Locul natal are pentru mine alt înţeles. Nu e doar spațiul unde s-a întâmplat să vin pe lume. Dacă erai pe mare sau în avion sau când trecea trenul graniţa dintre țări?
Locul natal e lumea plină de mister şi de frumos, care se lasă descoperită încet, încet, care-ţi creează un univers unic, o lume a ta cu care intri în marele necunoscut.
M-am născut în Bucureşti, dar simt cu toată fiinţa mea că sunt vâlceancă. Tot ce se leagă de Râmnicu Vâlcea trezeşte în mine emoţii, plăceri, imagini. E o energie ce-mi însufleţeşte gândurile, îmi uşurează contactul cu necunoscutul. Mă ajută să-mi lămuresc întrebări.
Râmnicu Vâlcea nu este pentru mine doar un oraș. Este forfota lumii dintre dealuri și Olt, este orizontul crestat al munților Cozia ce-ţi ridică privirea spre înalt şi te îndeamnă la cercetat.
Din pietrele munţilor ţâşnesc izvoare ce-şi adună murmurul ca-ntr-un nai oferit Oltului. El este uriaşul care a împins în dansul lui zbuciumat munţii şi şi-a croit drum spre lumea mai blândă a câmpiei.
La început de seară, în aerul molcom şi cald, se strecoară gingaş parfumul florilor de salcâm de pe Dealul Capela. Luminile jucăuşe ale licuricilor imi par îngeri rătăciţi prin timpul ce se scurge din zi în noapte. Spre munţi, verdele malachit al codrilor de brad se lasă ciupit ca o liră de vântul capricios când blând, când nebun în răbufniri războinice. Mai sus, pe Cozia și Năruţu, stânci uriaşe mi se par degetele noduroase ale zmeilor ce încearcă de ani să răzbată din măruntaiele Pământului.
Când trec prin pădurile de stejar din apropierea oraşului, umbra rotunjită a frunzelor îmi dă un sentiment de linişte. Cu lumini curioase soarele cercetează ici şi colo verdele ierbii, covorul multicolor al florilor şi se lasă încântat de trilul vesel şi melodios al păsărilor. E o lume a misterului aşezat în timp în care fiecare e la locul lui şi la rostul lui. Când zorii dau buzna în oraş, un freamăt de sunete cheamă la viaţă şi îndeamnă la acţiune.
Oraşul începe să se agite şi pe străzile lui curg în toate direcţiile maşini grăbite, gălăgioase, nervoase când se opresc din drum să lase cohorte de oameni să le taie calea. Uşor, uşor în aer se ridică un miros încins de gudron, amestecat cu iz de fum. Valea Oltului şi a Olăneştiului deschise ca o pâlnie spre Râmnicu Vâlcea revarsă din munţi aer proaspăt şi răcoros.
Prin parcuri se înteţesc glasuri zglobii şi aleile umbrite se bucură de fericirea celor care le mângâie cu paşii lor. În rondurile îngrijite, roiuri de albine şi fluturi se scaldă în lumină, parfum şi culoare.
… Şi parada de costume populare cu ii dumnezeiesc de frumoase şi dansurile când domoale, când frenetice şi cântecele ce-au răsunat în munţi, pe dealuri, pe prispele caselor, toate aduse în Râmnicu Vâlcea de Ziua Imnului Naţional.
În lumina roşiatică a amurgului, deasupra oraşului răzbate dangătul clopotelor de la Episcopie. E ca o siguranţă de linişte şi mulţumire a lumii.
Râmnicu Vâlcea e locul începutului. E învăţătorul care m-a învăţat cum să citesc rând cu rând, foaie cu foaie, să înţeleg şi să trăiesc cartea minunată a vieţii.
Sursă foto: Valentin Mateescu (arhivă personală)
• DRĂGULESCU ALESSIA MARIA, Clasa a VI-a C, Școala Gimnazială nr. 97, sector 4, Bucureşti

Etichete: , , , ,

Poți comenta aici

Alte articole de la Cultura