Aurel Popescu, fost lider UST Cartel ALFA: „Sunt șocat! Nu-mi vine să cred cât de repede au abandonat vâlcenii platforma chimică…”


Joi după-amiază, pe o ploaie neobosită și rece, o coloană cu sute de manifestanți și-a făcut loc pe Calea lui Traian spre sediul Consiliului Județean. În fruntea ei, s-a regăsit una dintre figurile iconice ale mișcării sindicale vâlcene. În baston, Aurel Popescu nu și-a putut ignora ADN-ul de sindicalist și a venit în sprijinul celor de la USG, CET și SNS într-un superb și rar gest de solidaritate.
Domnule Popescu, ce căutați pe vremea asta câinească la protest?
Păi, unde altundeva să fi fost? Să fi stat la căldură sau pe trotuar și cu telefonul în mână cum fac atâția?! Nu, nu… în nici un caz! Mă scuzați, dar eu nu trăiesc pe rețele sociale și în lumi alternative, paralele unde totul e numai zâmbet și fericire. Eu vin din realitate și acum e vorba de un pericol iminent pentru toată Vâlcea, dar, din păcate, văd că foarte puțină lume înțelege situația critică în care vom ajunge sau în care suntem deja… Sunt efectiv șocat când văd cât de puțini vâlceni s-au alăturat acestor proteste! Nu-mi vine să cred efectiv cât de repede au abandonat lupta pentru supraviețuirea platformei chimice, inima economică a județului… Poate că ne merităm soarta, nu știu ce să mai zic, sincer.
Cum vedeți viitorul acestui impas? E vreo ieșire?
Chiar vă rog să mă credeți că nu mai știu ce să zic pentru că situația mi se pare că e abordată mult prea relaxat din partea autorităților. Nu știu ce se va întâmpla, dar de când a picat excavatorul acela, acum o jumătate de an, trebuia să se miște lucrurile într-o cu totul și cu totul altă viteză. Mai mult, prețurile care se vehiculează acum pe piața de energie complică și mai mult negocierea asta blocată între CET și USG. E greu, dar cine știe să lupte nu trebuie să învețe să renunțe…
Ați declarat că sunteți dezamăgit de lipsa de solidaritate a vâlcenilor…
Nu dezamăgit, ci șocat! Nu știu ce s-a întâmplat în gena lor, dar platforma ne reprezenta, era mândria noastră și acum… Să stai pe trotuar și să faci poze sau să filmezi disperarea altora care, de fapt, e și disperarea ta… Mă rog, chiar nu înțeleg și mă doare mult că suntem înghițiți de nepăsare și egoism într-o conjunctură foarte periculoasă. Trebuiau să fie mii de oameni în stradă, să vină toți cei care înțeleg gravitatea momentului, nu să fie abandonați acești bieți disperați care se luptă pentru supraviețuire în ploaie și frig…
Sunteți convins că toți vâlcenii înțeleg gravitatea momentului?
E posibil să nu înțeleagă chiar toți, hai să le dăm și o circumstanță atenuantă. Mai puțin, autorităților. Dar nu înțeleg de ce nu putem să ne adunăm la greu, ca pe vremuri. Pe platformă e nodul vital pentru toată Vâlcea, nu va rămâne nimeni neatins de ce se va întâmpla acolo. Într-o formă sau alta, fiecare am avut sau mai avem o tangență cu platforma chimică. Eu nu cred că e târziu pentru a ne trezi și a face dovada unei solidarități ca altădată. De-asta am și venit să-mi sprijin prietenii și camarazii de pe platformă, așa cum am putut eu, un pensionar, în baston… Aș fi venit și pe brânci pentru frații mei din sindicate, nu e problemă!