Schengen sau discriminarea pe față


Cultura generală ne spune că este o localitate viticolă din Luxemburg, aflată la întretăierea granițelor dintre Germania, Franța și Luxemburg, de doar 1500 de locuitori. Cultura politică nu coincide întotdeauna și ne spune că mai cunoscut decât vinul care se produce acolo este Acordul din 1985 prin care mai multe state europene au convenit să renunțe la controlul persoanelor și al mărfurilor de la frontierele comune. Acordul s-a extins treptat, ajungând în prezent la 30 de state semnatare.
Zilele acestea, mai mult ca oricând, se aude acest cuvânt pe buzele politicienilor noștri, căindu-se că Europa nu ne vrea, deși România și-a îndeplinit toate criteriile de aderare, și de mai bine de 1zece ani ne ține la poarta granițelor sale. Se speculează mult pe această temă, că votul ar fi unul politic, că e dictat de interese economice, că Olanda se teme de traficul de mărfuri prin portul Constanța, care ar submina supremația Rotterdamului. Același port Constanța, vă vine să credeți, este dat peste cap în prezent de exportul cerealelor ucrainene, încât vapoarele trebuie să aștepte cu săptămânile în radă, ca să nu mai vorbim de viteza jalnică pe calea ferată ce aduce mărfurile în port. Dar așa ne place nouă să ne alintăm, că străinii au ceva cu noi. Nu neg că își fac și ei calcule politice, alegătorii lor sunt la mare preț, dar mai cred că Olanda nu își permite să cânte pe o singură voce după ce corul format cu Germania și Franța în anii trecuți s-a cam stins în contextul războiului din Ucraina.
Dar să-i lăsăm pe străini cu ale lor pentru că avem și noi faliții noștri. Credeam că doar organizațiile extremiste pot avea asemenea idei, dar constat cum tot mai mulți dintre politicienii români consideră libera circulație a oamenilor și mărfurilor, practic desființarea granițelor la frontiera de vest, o cedare a suveranității și a identității naționale. Și aceștia mai au și trăiri apocaliptice, vă vezi Doamne, ce-o să ne inunde mărfurile occidentale în supermarketuri, dacă nu vor mai avea vamă și, cum se va depopula țara de români și va fi locuită de străini! De parcă românii nu puteau pleca și până acum doar cu buletinul de identitate.
Ceea ce nu se spune este că, având exemplul altor țări est-europene, prosperitatea economică ne va aduce înapoi românii plecați, beneficiind de salarii mai bune, iar identitatea națională se va afirma prin cultură, tradiții, conservarea patrimoniului. Un stat sărac renunță cel mai ușor la cultură, la valorile naționale, iar un stat bogat și-o pune cel mai bine în valoare. Iată ce ar trebui să știe „patrioții” de ocazie.
În acest context nu pot să nu sesizez duplicitatea unor conaționali de-ai noștri. Pe de o parte, acuză statele semnatare ale Acordului Schengen că ne consideră europeni de mâna a doua și nu ne primesc în rândurile lor, deși ne-am făcut temele, iar pe de altă parte, dacă ne-ar primi, cu siguranță ne-ar știrbi din suveranitate. Cine să-i mai înțeleagă pe acești dâmbovițeni „Gică-contra”? Au și ei o temă de campanie, eurofobia, și o exercită pe toate canalele, în toate împrejurările, fără a mai lua în seamă absurdul situației.