Sâmbătă, Mașină din vremea Celui de-al Treilea Reich, expusă la Râmnicu Vâlcea
• unul dintre cele doar 11 autovehicule produse în 1939 aparține unui vâlcean
Retromobil Club România – Filiala Vâlcea a organizat, sâmbătă, 12 octombrie, între orele 10:00 și 13:00, Retro Parada Toamnei 2019. Au fost prezenți posesorii de mașini atestate și nu numai, motociclete, motorete, sau orice alt vehicul de interes, chiar și lucrări în curs recondiționare. În jurul invitaților și a exponatelor s-au adunat câteva zeci, poate chiar sute de curioși care au avut ce admira. Unul dintre reperele de mare interes a fost o mașină din vremea naziștilor, un DKW, model F8 din anul 1939, motor 2T, 700 cc, 20 CP, 3.500 r/min. Mașina expusă la finalul săptămânii trecute face parte dintr-o serie mai mult decât limitată de numai 11 astfel de autovehicule produse în anul declanșării Celui de-al Doilea Război Mondial.
Povestea bijuteriei este următoarea: în toamna anului 1942, adică în plin război, Misiunea Militară Germană din București organizează împreună cu Marele Stat Major o reuniune în Sala de Marmură a Palatului Cercului Militar. Pentru o seară reușită sunt invitați ofițeri români, acompaniați de soții și/sau fiice. Un tânăr ofițer german cunoaște și se îndrăgostește nebunește de superba fiică a responsabilului român însărcinat cu relațiile economice dintre cele două state. Otis și Lorena își jură credință veșnică iar ofițerul pleacă un an mai târziu înapoi acasă pentru inelul de logodnă special comandat la un bijutier din Stuttgart. După ce ridică bijuteria, se urcă la volanul unui extrem de rar DKW pentru a ajunge cât mai repede în brațele iubitei sale. Mașina îl aduce în siguranță în România dar soarta războiului îi desparte pe cei doi pentru totdeauna. Retragerea Wehrmacht-ului din calea Armatei Roșii cumulată cu întoarcerea armelor de către români, îl obligă pe Otis să părăsească România fără a mai putea să salveze căsnicia sau mașina. Germanul nu a mai pus piciorul pe pământul soției sale iar mașina sa aproape unicat și-a schimbat constant proprietarii ajungând în zilele noastre în curtea lui Dorel Glomnicu, fost lider de sindicat al minerilor din Berbești.
Proprietar a două mașini din vremea lui Hitler
Dorel Glomnicu spune că DKW-ul din 39 nu este singura mașină rară pe care o posedă și că, în curtea sa, mai are un autovehicul din vremea naziștilor, chiar mai vechi: „Mașina o am de doi ani, de la un cetățean tot din Vâlcea. Am luat-o sub formă de epavă, era foarte ruginită, fără motor, fără cutie de viteze, fără anvelope. A fost un schimb ca între colecționari de vechituri, eu i-am dat niște gramofoane, aparate radio… A fost ceva amical. Este doar al doilea eveniment la care particip, mașina este funcțională dar nu este înmatriculată pentru că are un regim special, ca un autovehicul istoric este un picuț mai complicat…Vreau să spun că toate intervențiile au fost făcute personal de către mine. Prima dată, am cârpit-o. Numai partea de tinichigerie mi-a luat doi ani. Apoi am vopsit-o, ceea ce nu m-a costat mai mult de 2.000 lei. O astfel de mașină rară, dacă este bine pusă la punct și restaurată cu piese originale, poate să sară de 10.000 euro ca preț. La mine, nu e cazul, ca să fiu sincer. Ar mai fi loc de lucrat la caroserie dar eu, oricum nu am de gând s-o vând pentru că, la mijloc, este vorba strict de pasiunea mea, un hobby, o formă de relaxare… Plus că mai am acasă încă o epavă la care intenționez să intervin, un Opel Olympia din 1937, o epavă pentru care însă a trecut să dau câteva sute de euro, tot de la un vâlcean. La acea mașină, am reușit să-i fac motorul și transmisia. Cu alte cuvinte, partea mecanică pot spune că funcționează, nu i-am făcut caroseria unde este foarte mult de lucru, adică minim un an. Nu-mi permit s-o fac la service pentru că ar costa enorm. Oricum, nu intenționez să-mi cresc această colecție pentru viitor. Poate un schimb…”
Istoria DKW
Jørgen Skafte Rasmussen (30 iulie 1878 – 12 august 1964) a fost un inginer și industriaș danez care a pus bazele mărcii. În 1898, Rasmussen s-a mutat în Germania pentru a urma cursurile de inginerie mecanică și electrică la Universitatea de Științe Aplicate din Saxonia din Hochschule Mittweida și mai apoi, la nou-înființată Universitate de Științe Aplicate din Zwickau, unde și-a susținut examenele în 1902. Un an mai târziu, a înregistrat primul său model de utilitate (Gebrauchsmuster).
Rasmussen a înființat fabrica de producție de motociclete DKW Zschopauer Motorenwerke în 1921 și ulterior Framo auto. Rasmussen a devenit acționar majoritar în Audi Automobilwerke în 1928, care patru ani mai târziu, a devenit Auto Union AG prin fuziunea Zschopauer Motorenwerke, Audi și alții. Sigla Audi constă în patru cercuri suprapuse, care reprezintă cele patru mărci membre ale Auto Union. Sigla simbolizează contopirea Audi cu DKW, Horch și Wanderer: primul cerc reprezintă Audi, al doilea DKW, al treilea este Horch, iar ultimul, Wanderer.
În același an, Rasmussen a cumpărat ce a rămas din întreprinderea constructoare de autovehicule Rickenbacker, inclusiv utilajele necesare fabricării motoarelor cu opt cilindri. Aceste motoare echipau modelele Audi Zwickau și Audi Dresden, lansate în 1929. În același timp, au fost produse modele cu șase, respectiv patru cilindri, cumpărate de la Peugeot. Automobilele Audi din acea perioada erau luxoase, cu caroserii speciale.
Dezvoltarea tehnică s-a intensificat și unele modele de Audi erau echipate cu motoare Horch și Wanderer. La sfârșitul anilor 30 și din 1940, Horch/Auto Union a construit două tipuri (“seria A” și “seria B”) ale TAB ului Sd Kfz 222 pentru dotarea armatei germane. Era propulsat de un motor Horch/Auto Union V8 de 81 cp (60 kW), având o viteză maximă de 50 de mile pe ora. Un alt vehicul folosit în războiul mondial pentru a escorta în siguranță oficialitățile militare germane a fost Sd.Kfz 11” (“Horch type 80”), construit de firmele Auto Union (Wanderer), Adler și Hansa Lloyd Goliath (Borgward). Armata îl folosea ca vehicul ușor de transport.
După război, Zwickau s-a aflat în zona ocupată de sovietici. Auto Union AG s-a despărțit. Fabrica Audi s-a transformat în întreprinderea naționalizată VEB Automobilwerk Zwickau (AWZ) (VEB: volkseigener Betrieb “întreprindere proprietate a poporului”). O nouă companie Auto Union a fost inaugurată în orașul bavarez Ingolstadt, care se afla în zona de ocupație americană. Numeroși angajați ai fabricilor devastate din Zwickau au plecat la Ingolstadt și au reînceput producția de autovehicole sub marca DKW. Aceste mașini erau echipate cu motoare în doi timpi. Erau bazate pe tehnica interbelică și erau construite similar și în Zwickau.
În 1958, Daimler Benz a cumpărat 87% din acțiunile companiei Auto Union, iar în anul următor, deținea 100%. În 1964, Volkswagen a cumpărat fabrica din Ingolstadt și mărcile Auto Union. În septembrie 1965, iese ultimul model DKW, DKW F102, care avea un motor în patru timpi și unele modificări în față și în spate. Volkswagen a abandonat marca DKW din cauza mirosului său de motor în doi timpi, “relansând” marca Audi.