RESENTIMENTE SCHENGEN
România a ratat încă o dată aderarea la spațiul Schengen, în urma votului în Consiliul Justiție și Afaceri Interne (JAI). De data asta am fost cel mai aproape, însă un singur stat, Austria, ne-a barat calea. Aceasta este știrea brută care ar putea fi spusă și altfel. Niște populiști de la Viena s-au găsit să vină în sprijinul unor populiști autohtoni, prin metoda „ricoșeul”, dând apă la moară sentimentelor xenofobe de pe ambele cursuri ale Dunării. Iar efectele nu s-au lăsat așteptate. Ai noștri ar putea să le mulțumească, pentru că așa o campanie electorală n-ar fi reușit ei în ruptul capului. Ceea ce nu înțeleg eu este cum de își doreau să iasă pe o ușă pe care acum le arde buza să intre? Mă rog, mai găsim astfel de manifestări la capitolul „din ciudățeniile politicii”.
Dincolo de cinismul unor politicieni, să spunem că politica externă în ansamblu pare să fi abandonat diplomația și se poartă prin mass-media. Dintre mijloacele uzitate nu lipsește șantajul. Exemplele de dată recentă ne-o confirmă. Turcia blochează aderarea la NATO a Suediei și Finlandei. Olanda are un cui împotriva Bulgariei. Ungaria ține în șah întreaga Europă. În aceste condiții, diplomația românească cu mănuși de catifea pare să fii rămas suspendată în timp. Acum vreo lună, când opoziția suedeză a cerut guvernului lor să nu dea undă verde aderării României la Spațiul Schengen, mă gândeam că ar trebui să le arătăm și noi pisica după model turcesc. Poate așa s-ar fi gândit de două ori înainte și politicienii austrieci. Probabil că și la ei există o anumită temere legată de evoluția războiul din Est și, dacă se înăspresc lucrurile, vor căuta protecție sub scutul NATO. Evident, vor avea nevoie de un vot favorabil de la București. Deocamdată un astfel de scenariu e departe. Alături de fosta colegă de imperiu cu multă pustă, Austria reprezintă interfața pentru interesele Moscovei în politica occidentală și își joacă foarte bine rolul să dezbine și să dividă. Nu-i mai puțin adevărat că influența capitalului rusesc pe piața austriacă este determinant pentru funcționarea acestei țări. Monumentul ostașului sovietic din Viena este bine întreținut.
Dacă privim obiectiv în trecut, putem observa că atât pentru aderarea la NATO, cât și pentru integrarea în Uniunea Europeană, am avut nevoie de mai multe încercări. Pesemne, la fel se va întâmpla și cu Schengen. Până la urmă tot vom intra. Nu e cazul să facem un capăt de țară din asta. Dacă ar fi fost și România o țară mai atractivă din punct de vedere turistic, cum e de pildă Croația, probabil altfel ar fi stat situația acum. Ar fi cerut chiar cetățenii statelor care ridică obiecții, austrieci, olandezi sau ce-or mai fi fost, să poată călători liber în România, fără controale vamale. Și aici nu mai putem da vina pe alții, ci chiar pe guvernanții noștri, pentru că, slavă Domnului, potențial turistic ne-a fost dat. Dar ne-am cam bătut joc de el.