Râmnicul – oraş de reşedinţă domnească 4 septembrie 1389 – 4 septembrie 2012 (micro selecţie) (3)


30 octombrie 1517, Neagoe Basarab V.V. (1512-1521), într-un document din vremea lui, întăreşte mai multe danii Mănăstirii Govora, una dintre ele fiind „o moară la hotarul oraşului, unde se împreună hotarul cu Uliţa lui Oprea, se pare că este prima menţiune documentară despre existenţa unei uliţe –stradă în Râmnic.

2 ianuarie 1529, Radu de la Afumaţi V.V. (1522-1529) este asasinat la Râmnic, în biserica Cetăţuia, cronica vremii consem­nând: „Când au fost Radu Vodă în oraş, la Râmnic, iar boierii au ajuns pe Radu Vodă l-au legat şi i-au tăiat capul şi lui şi lui fie-său, Vlad Vodă şi au pierit amândoi în oraşul Râmnic, când a fost cursul anilor 7037”.

26 decembrie 1557, Pătraşcu cel Bun V.V. (1554-1557) este stabilit la Râmnic să-şi îngrijească sănătatea. Oraşul este semnalat ,pentru prima dată în cronică, drept: „Loc de odihnă, linişte şi aer”.

1 septembrie 1565, Petru cel Tânăr (1559-1568)întăreşte Mănăstirii Iezerul „un vad de moară în oraşul domniei mele Râmnic…”

8 ianuarie 1567, Bucureşti, Voievodul întăreşte Mănăstirii Arhanghelul Mihail, vatra mănăstirii „însă, în jos de Vlădeşti, la gâlmele de lângă fagi, până la vila lui Silea şi de acolo dinspre oraşul domniei mele Râmnic.”

5 iulie 1598, Târgovişte, Mihai Viteazul (1593-1601) întăreşte Mănăstirii Cozia stă­pâ­nirea asupra „… de la moara de postav, pe uliţa cu ţiganii, până la mişei şi cu licura toată! Din oraşul domniei mele de la Râmnic.”

11 august 1638, Matei Basarab V.V. (1632-1654), într-unul din documentele sale se regăseşte consemnată informaţia: „Am fost la plimbare peste Olt, în oraşul domniei mele Râmnic.” În anul 1643,întemeiază al Râmnic, o moară făcătoare de hârtie, prima de acest fel din Ţara Românească.