Primarul – „acarul Păun” al guvernului

În condiţiile restricţionărilor impu­se de Ordonanţa de Urgenţă nr. 70/2011, în jude­ţul Vâlcea au dreptul să beneficieze de subvenţie la căl­dură 55.435 de cetăţeni. În rân­durile acestora se află 29.503 pensio­nari ale căror pensii nu depăşesc 700 lei, 13.673 persoane cu handicap, 4.599 de şomeri şi 7.660 de oameni ale căror veni­turi minim garantate sunt acoperite cu aju­to­rul social acordat prin Legea 416/2001.

Vorbim în acest caz de vâlceni la limita de jos a sărăciei, însă trebuie precizat că numărul săracilor aflaţi cu puţin peste pragul minimal şi, prin ur­mare, în imposibi­litatea de a suporta cheltuielile aferente în­călzirii locuinţei este mult mai mare. Şi-atunci pe care „consumatori vulnerabili” îi are în vedere Guvernul şi ce elemente de calcul a folosit în momentul când i-a exclus de la subvenţii pe cei care au în gospo­dă­rie un banal utilaj agricol sau o ladă frigo­rifică. Sunt oare aceste bunuri în măsură să aducă un venit fie şi până la nivelul ajutorului de încălzire care i-a fost anulat?

Ordonanţa complică şi mai mult lucrurile în cazul păturii sărace din mediul rural care, de bine, de rău, primea subvenţie pentru procurarea lemnului de foc şi a altor combustibili solizi. Acum, spune Ordonanţa, stabilirea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei se realizează prin dispoziţia primarului. Or, ce dispoziţie mai poate să dea un primar care are datorii de miliarde de lei pentru lucrări executate pe baza OG 7 sau HG 577, dar neonorate de Guvern? Cum să acorde subvenţii la încălzire o primărie care nici măcar n-a primit de luni de zile fondurile necesare pentru plata salariilor. Or, după cum se ştie, ca să fie aduse cât de cât la liman, zilele trecute, 19 primării din judeţul Vâlcea au primit sume modeste, cu unică destinaţie de plată a salariilor, din partea Consiliului Judeţean. Aşa că nu primarii, ci Guvernul este responsabil de situaţia gravă în care au fost aduşi sute de mii de oameni care au coborât sub limita minimă de subzistenţă. Decizia Guvernului n-a făcut decât să mărească presiunea asupra primarilor care nu vor fi în stare să plătească subvenţiile din cauza resurselor limitate şi, în această situaţie, ei, adică primarii, vor fi arătaţi acuzator cu degetul şi vor deveni ţapi ispăşitori în faţa celor care vor dârdâi de frig în iarna aspră care se anunţă. Această responsabilizare aruncată pe umerii aleşilor locali încearcă să scoată basma curată puterea de la Bucureşti şi să nu fie considerată vinovată de împovă­ra­rea insuportabilă a primăriilor şi, implicit, a populaţiei.