Ocolul pământului în 120 de zile – (III)
Insula-stat Niue
NIUE este o insulă-ţară care se află în sud-vestul Oceanului Pacific, cam la 1400 mile marine (2400 km) nord-est de Noua Zeelandă, în triunghiul cuprins între Tonga, Samoa şi Insulele Cook. Clima este tropicală, cu o temperatură medie anuală de 25º Celsius, cu ploi tropicale, dar şi cu sezoane secetoase. Este foarte aproape de linia imaginară International Dateline, fiind cu 11 ore înaintea Greenwich-ului Mean Time. Pădurea tropicală Havalu, cuprinsă între satele Liku şi Hakupu, în zona de est şi sud-est, este protejată şi conservată, ca şi flora şi fauna din această zonă. În locul numit Valea Noni Farm, se găseşte o fermă de 300 ha. cu arbori Noni, care fac fructe cu acelaşi nume, necomestibile. Din aceste fructe, însă, se extrage sucul numit “Noni”, foarte bogat în vitamina C (83mg/100ml). Este un suc natural, ecologic. Am aflat că aproape toată producţia internă se exportă în Anglia, USA şi NZ. Se recomandă să iei câte 20 ml dimineaţa şi seara, pe nemâncate, fiindcă ajută la circulaţia sângelui, la respiraţie, în întreţinerea ţesuturilor epiteliale etc., fiind un foarte bun energizant. Am luat mostre şi pentru România; poate vom aduce acest suc şi pe piaţa noastră.
Populaţia acestei ţări numără în jur de 2000 de cetăţeni, care se autoguvernează în asociaţie cu Noua Zeelandă, sub oblăduirea Reginei Angliei. Autoguvernarea se face după regula de la Westminster. Camera deputaţilor are 20 de membri, care se aleg democratic. Camera desemnează, tot prin vot, Premierul. Acesta, la rândul său, are dreptul să-şi aleagă trei membri ai cabinetului. Alegerile au loc o dată la trei ani. Am avut onoarea să-l întâlnim pe Primul Ministru Toke Tufukia Talagi, care ne-a invitat la o cafea; ne-am fotografiat împreună şi ne-a dat o maşină ca să facem turul insulei.
Capitala Statului Niue este oraşul Alofi, fiind situat pe coasta de vest, în mijlocul golfului cu acelaşi nume; are o populaţie de peste 600 de locuitori şi se compune din două sate, Alofi de Nord, care merge până la Makapu Point şi Alofi de Sud, care se întinde până la Halagigie Point. Aceste puncte machează extremităţile portului, a cărui lungime reprezintă 30% din coasta de vest. Sediul Guvernului se află în Alofi de Sud, iar ceva mai încolo, la vreo 3 km distanţă, se află Aeroportul Internaţional.
Căpitanul James Cook, despre care am mai vorbit în corespondenţele anterioare, a descopert insula în 1774, care a intrat imediat sub protectorat britanic. Creştinarea insularilor începe în 1846, aşa cum ne arată monumentul de la Nukai Peniamina. În anul 1901, insula este anexată Noii Zeelande, iar în 1974 devine independentă, fiind autoguvernată după Constituţia Noii Zeelande, aşa cum am arătat mai înainte. Cei peste 1500 de locuitori au cetăţenie neozeelandeză, moneda lor de schimb fiind dolarul NZ. Limbile oficale vorbite pe insulă sunt engleza şi niuena. 
Reprezentarea diplomatică internatţională se face prin Ministerul de Externe al NZ.
Cultura niuenă, cu o tradiţie, se transmite din generaţie în generaţie. Sportul naţional este canoe şi nu există casă care să nu aibă măcar o asemenea barcă pentru a se deplasa pe apă. În afară de Alofi, mai sunt 14 sate în perimetrul insulei, care au între 20 şi 80 de locuitori. Suprafaţa insulei este de cca. 260 kmp; dispune de un drum care înconjoară perimetrul insulei şi încă trei interioare, de legatură. Turul insulei l-am fpăcut în doar trei ore.
Am vizitat secţia externă din Alofi a Universităţii din Samoa (South Pacific University); studenţii de aici se prezintă la examene în Samoa, de unde li se eliberează şi diplomele de licenţă.
În ianuarie 2004, o nenorocire s-a abătut peste localnici. Ciclonul Heta a fost devastator: a ucis doi oameni, a ras tot ce i-a stat în cale, mai mult de jumătate dintre case, automobile, anexele gospodăriilor, spitalul şi muzeul. Unele dintre case au fost refăcute, altele nici până acum. Clădirile Guvernului au fost mutate într-un loc mai la adăpost, numit Fonuakula, dar tot în limitele satului Alofi de Sud.