Noul premier va fi…
Citesc două glume proaste în dimineața asta. Una e avansată de un site care spune că „partidele s-au înțeles deja, iar noul premier e Vasile Dâncu”. O altă glumă proastă e a unui important condeier: Iohannis e obligat să-l pună premier pe Predoiu, fiindcă a plecat la drum cu el și e obligat să-l pună. Așa o fi. Așa era acum o lună. De ce spun însă că-s glume proaste, dacă nu cumva manipulări care să-i rupă gâtul lui Iohannis? Fiindcă strada e ignorată în aceste calcule. Strada lipsește, tocmai ea care este, în clipa asta, forța care decide.
Ce s-a petrecut aseară în București absentează din socoteli. Strada care l-a trimis scurt acasă pe Ponta, cu toate că de luni de zile l-a tot rugat Iohannis și l-a rugat de-a surda să demisioneze, nu există. Mitingurile astea care seamănă cu revărsările de mulțimi ieșite să-l dea jos pe Ceaușescu nu-s glume. În condiții normale și Dâncu și Predoiu și mamele lor personale puteau fi variante de premier. Acum nu. „Dacă” Iohannis, manipulat de pachetul ăla de slană asudată de lângă el sau de altă osânză otrăvită pripășită la Cotroceni, face un pas greșit față de MULȚIME, nu față de politicieni (ei au devenit zero barat în aceste zile), s-a ars. Distanța de la 65 la sută încredere și simpatie populară, atât are încă acum, după scoborârea cu zece procente într-un an în care a tăcut prea des, dacă face o mișcare aiurea, acea distanță se strânge ca o armonică de acordeon. Strada, ușor de împins într-o direcție sau alta, poate trece rapid la „Jos Vasilică!” sau „Ieși afară, javră ordinară!”
Cineva, mai mulți cineva au cerut în diverse puncte ale demonstrației, în Piața Univesității mai ales, „camparea”. Înțeleg că vor să aducă în piață corturile, cele care au găzduit în vremea golanilor greve ale foamei. În disperare, Iliescu a adus hoarde minerești cu bâte între care, deghizați în mineri, se aflau exersați ofițeri ai serviciilor. Începutul de democrație a fost asasinat cu bâta atunci. Cineva poate trage înspre acolo protestele. Furia populară e reală. Revoluția e reală. Revolta după 25 de ani de jaf și de pângărire și de abuzuri a crescut și dă în clocot. Dar pe ea se pot instala rapid exersate grupuri și forțe care s-o utilizeze cum vor.
Atenție, tineri! Vi se pare că ieșiți în stradă pentru voi și acum chiar ieșiți în stradă pentru voi și pentru noi, dar fără să vreți și fără să știți, o puteți face pentru alții. Nu repetați naivitățile noastre. În România, revoluțiile se cam confiscă. Atenție la confiscatorii de profesie! Se pot băga ușor printre voi și, vocali fiind, îi puteți alege chiar lideri. Asta nu înseamnă că nu există și lideri reali, devotați unui crez adevărat și pozitiv pentru această țară prea adesea strivită. Atenție la „confiscarea revoluției”, fiindcă faceți un fel de revoluție.
Atenție, Iohannis! Ai norocul de a fi calm și tăcut. Acum, aceste calități te vor ajuta să gândești cumpătat, fără „avânturi aiurea”. Ești singurul politician care poate vorbi azi.