MOȘTENIREA BĂNACU de la Muzeul Satului Vâlcean


„Testamentul” meșterilor populari din Bărbătești este păstrat în Bujoreni dar întrerupt în realitate
Maria, Păun și Constantin Bănacu sunt cei trei remarcabili artizani care reprezintă mare parte din istoria tradițiilor din comuna Bărbătești în cadrul Muzeului Satului Vâlcean de la Bujoreni. Zeci și zeci de piese care înfrumusețează și mai mult spațiul idilic de la marginea Râmnicului, dar care sunt și un capăt de drum pentru superba îndeletnicire care simboliza, în urmă cu câteva generații, satul românesc.
„Familia Bănacu este reprezentată prin șase piese aduse în 1968, cinci în 1978, alte două în 1979 și cele mai recente, adică 11, în urmă cu 40 ani”, explică dr. Ionuț Dumitrescu, șeful secției de la Bujoreni.
Cel mai important element al testamentului artistic rămâne Casa Constantin Bănacu:
„Construcția are o prispă doar pe latura fațadei principale din care se pătrunde prin «ușa cu ușor» în prima încăpere. La casele cu fundație, după ce s-a săpat – șanțul a cărui adâncime variază în funcție de rezistența terenului, adică se umple cu piatră de râu adusă. Talpa casei este formată din rânduri de tălpi, fiind așezată pe câte patru bolovani la colțuri, după care spațiul dintre prima talpă și teren este umplut cu piatră de râu sau cioplitură. Tălpile din stejar, cioplite cu barba sau cu securea, se îmbină la colțuri prin cheotoare dreaptă. Capetele lor depășesc planurile verticale de îmbinare a fațadelor. Tălpile împreună cu temelia reprezintă în sistemul constructiv elementul de susținere a pereților din bârne și a stâlpilor. De altfel, sistemul constructiv cu tălpi de lemn dispuse pe temelii de piatră este atestat cu certitudine în cazul arhitecturii dacice. Descoperirea temeliilor din piatră ca suport al structurii din lemn a pereților, existența uneltelor care permiteau realizarea îmbinărilor specifice acestui tip constructiv, continuat și de identitatea «in situ» a unor diafragme din bârne ecarisate, dispuse orizontal și plătuite la capete (sistem în cununi), precum și imaginile locuințelor dacice de pe Columna lui Traian, atestă folosirea curentă a locuințelor cu pereții din bârne de lemn orizontale sau verticale, sprijiniți pe tălpi, cu temelia de piatră.
Pereții casei Bănacu, din blăni de stejar pe secțiune dreptunghiulară, se ridică în cununi orizontale deasupra tălpilor reprezentând sistemul de constucție «blockblau». În dreptul deschiderilor și uneori din considerente economice se folosește sistemul de îmbinare «în căței» care constă din fixarea unor stâlpi montanți între porțiuni mai mici de perete din bârne prin «lambă și uluc», ulucul fiind cioplit în montant, iar lamba scobită în bârnele de fixare. Cele două capete ale tălpilor traversale de la exterior se unesc cu talpa longitudinală din planul vertical al stâlpilor delimitând spațiul în plan al prispei. Pereții exteriori ce corespund tălpilor traversale urmăresc același traseu continuând după îmbinarea cu peretele fațadei și prinzându-se în stâlpul montant fixat deasupra îmbinării între tălpile prispei și cele travesrsale. Cununile sunt grinzile principale ce încheie sistemul portant al pereților din bârne și parte susținătoare a șarpantei de lemn. Ca număr, ele corespund tălpilor pereților exteriori, cât și ale pereților despărțitori.
În materie de port și textile de interior, sunt în patrimoniul nostru: patru zăvelci, 12 pieptare, un vâlnic, un cojoc, două perdele, o față de masă, două prosoape, o scoarță. Cât privește colecția noastră de mobilier, ne bucurăm de șase piese aparținând lui Constantin Bănacu: o masă joasă, vârtelniță, sucală, o ladă zestre, o tiugă, toate din prima jumătate a secolului XX”, concluzionează Ionuț Dumitrescu.

Meșterii populari din Bărbătești au cam dispărut odată cu trecerea timpului

„Din păcate, pe raza localității noastre, nu se mai regăsește absolut nimeni care să păstreze și să transmită mai departe această dragoste profundă și meseria, în sine, de artă populară. Este unul dintre cele mai mari regrete ale mele, ca primar, că n-am putut face nimic pentru ca Bărbăteștiul tradițional, prin artizanii săi celebri, să nu se topească în trecut. Am mai avut, în urmă cu ceva câțiva ani, pe cineva care rămăsese pe metereze și mai practica această meserie, dar s-a stins și dumneaei. După ea nu mai e nimeni prin Bărbătești care să se fi aplecat spre a învăța această meserie. Sunt sigur că, într-un viitor foarte apropiat, dragostea pentru tradiții și rădăcini va învia. Văd deja semne pe Internet despre câtă nostalgie și bucurie trezesc aceste obiecte din satul de altădată. Poate, poate, vom învia și-n Bărbătești acest filon extraordinar care a făcut din localitatea noastră o vatră de tradiție vâlceană…”, a declarat Constantin Bănacu, primarul comunei Bărbătești.