Luni după-amiază, primii şase purcei Mangaliţa au ajuns în curtea lui Gheorghe Căpăţână, din Olanu


• la 75 de ani, fermierul a chiuit efectiv de fericire când a văzut minunea cu ochii
Primul vâlcean din cei 35 care au aplicat o cerere în baza HG 9/2018 privind aprobarea schemei „Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susținere a crescătorilor de porci din rasele Bazna și/sau Mangalița în vederea producerii cărnii de porc” şi au primit purcei se numeşte Gheorghe Căpăţână, are 75 de ani şi este din Olanu. Fost primar al comunei între 1992-2000, acesta a aşteptat cuminte ieri până după amiază sosirea primilor şase pureci Mangaliţa de la o fermă din Fârtăţeşti. Când animalele au ajuns în curtea lui i-a întâmpinat cu un sincer urlet de fericire şi chiar cu o emoţie sinceră.
Potrivit directorului executiv al Dirceţiei Agricole Vâlcea, Ovidiu Barbu, prezent la faţa locului, obligaţiile celor 35 de fermieri înscrişi în program în judeţul nostru sunt ferme, adică să livreze minim 5% din porci spre procesatorul cu care au încheiat contract, la o greutate în minim de 130 kilograme pe cap de animal. Furnizorul din Fârtăţeşti va primi de la Direcţia Agricolă Vâlcea 250 lei pentru fiecare animal. Procesatorul, adică firma DIANA, va plăti suma de 11 lei per kilogram în viu crescătorului.
Rasa de porc Mangaliţa sau Mangalica, cum îi mai spune, este o specie rară de porc originară din Ungaria care  este deţinătorul unei neobişnuite blane buclate  care acoperă corpul său, asemănătoare cu cea de oaie. Lâna sa poate fi de culoare neagră, sau roşcată, dar cel mai frecvent este blondă. Unica rasă remarcată cu blană lungă este acum pe cale de dispariţie Lincolnshire Curly Coat. Mangaliţa este ultima rasă de porci existentă care poartă aşa blană creaţă neobişnuită, care a fost aproape pe cale de dispariţie prin anii ’90 a secolului trecut, ramăseseră mai puţin de 200 de porci. Creşterea porcilor Mangaliţa a început în anul 1830 în Imperiul Austro – Ungar, după ce Arhiducele Joseph Anton Johann, al şaptelea fiu al împăraului Sfântului Imperiu Roman, Leopold al II – lea, a primit câţiva porci din Sumadija de la prinţul Serb, şi ia încrucişat cu alte câteva din Bakony, o regiune muntoasă din Ungaria,  şi Salonta, oraş din România de la frontieră cu Ungaria. Rezultatul  au şi fost porcii  Mangaliţa care au căpătat o blană creaţă asemănătoare cu cea a oii şi o înclinaţie spre greutate mare. Iniţial porcul de această specie era predestinat doar pentru Familia Regala a Habsburgilor, dar din cauza gustului exclusiv, a devenit întratât de popular încât, până la sfârşitul secolului al 19-lea a fost rasa principală în Europa.
Mangaliţa nu necesită o grijă deosebită şi are o bună capacitate de îngrăşare. De fapt Mangaliţa este una din cele mai grase specii de porci în lume, cu un conţinut de grăsime de la 65% până la 70% din masa totală a corpului său. Carnea sa este considerată ca una din cea mai gustoasă carne de porc din lume. Carne porcului de Mangaliţa este roşiatică,marmorată cu fâşii albe de grăsime intramusculară, cu o cantitate  ridicată de acizii graşi omega-3 şi antioxidanţi naturali. Aceasta se datorază dietei nautarale de nutreţ, grâu, porumb şi orz. Untura porcului Mangaliţa este uşoară şi se topeşte la o temperatură mai scăzută, decât untura de la alte specii de porc, deoarece conţine o cantitate de grăsimi nesaturate mai mare.