La mulți ani! 446 ani de la atestarea istorică a localității Muereasca


Atestarea documentara a comunei are loc în anul 1574, luna februarie, ziua 13 în actele domnitorului Alexandru II Mircea (1568-1574) – prima domnie (DIR: 1700-1750, Hurmuzachi, vol, VI, 1731, 26 II).
Că numele comunei vine de la cuvântul „moară”, nu mai încape nici o îndoială. Pârâul Muereasca trece prin comună de la vest spre est, are la obârșie două izvoare: Moriștița Mare și Moriștița Mică. Așadar moriștița – morișcuța – moara. Acest fapt este întărit de un document din timpul lui Mihai Viteazul, emis la data de 6 iulie 1596 care arată următoarele: “Mihai Viteazul voievod întărește lui Oprea, lui Stan și lui Stanciu și lui Canda ocina în Comanca, în pădurea Răpuroasa și în Moreasca” (DRH: B X1 p-237; DIR, B, XVI vol VI).
Numele Muereasca respectiv Moreasca, apare în mai multe documente alături de Comanca în anii 1865, 1871, 1893, 1901. Astfel, în anul 1871, satul Muereasca de Sus era format din satul Muereasca de Sus – 200 de case, cătunul Pietrișul 20 case, Cătunul Comanca – 10 case, cu schitul Frăsinei. În 1893, Muereasca de Sus avea în componență satele: Muereasca de Sus, Suta și Comanca.
Apariția numelui Muereasca împreună cu Comanca în aceste documente întărește faptul că acest nume se refera la localitatea sărbătorită azi.
Într-un document din 1634 se observă trecerea treptată de la Moreasca la Muereasca (“Stănilă din Moereasca”), deși la 1574 (anul atestării documentare a Comunei) i se spunea Muereasca. Putem afirma cu certitudine că variantele MOREASCA și MUEREASCA au existat înainte de 1574, dar nu s-a păstrat nici un document.
Într-o vreme pe Valea Muereasca existau 13 mori de apă.
Este de notat că ,în jurul anului 1600, în documente, Muereasca apare la plural MUEREȘTILE. În anul 1608, cu ocazia unor verificări a hotarelor mănăstirii Cozia de către egumenul mănăstirii și de Sarchiz din Bujoreni, s-a constatat că Sarchiz era moșnean pe ocina Bogdănești și cu această ocazie “Se trag hotarele Călimănesti, din apa Oltului cu pădurea până la Hotarul Muereștilor, iar celălalt pe lângă Pleviceneasca spre siliștea Bogdăneștilor … unde coboară Calea Carului Buda până în Hotarul Muereștile” (Tezaur medieval Vâlcea, vol. I, p. 89).
Un hrisov al domnului muntean Alexandru Iliaș din 18 aprilie 1617 menționează că acesta ia în stăpânire schitul Ostrov din județul Argeș și 11 fălci din Muereasca.
În timpul domniei lui Matei Basarab (1633-1654), țaranii liberi din Muereasca se vând în număr mare ca rumâni în schimbul unor sume de bani, spătarului Preda Brâncoveanu. Între acesta și Episcopia Râmnicului intervine un act de schimb. Astfel, la 18 mai 1636: “moșnenii din Muereasca se vând rumâni spătarului Preda Brâncoveanu cu toți feciorii lor și cu toată moșia lor pentru 250 galbeni, plătindu-i și de bir cu 90 de galbeni…Au făcut tocmeala cu cumpărătorul să fie dați la Episcopia Râmnicului, iar Episcopia să-i dea în schimb spătarului Preda, moșia, satul Hrast din județul Dolj ca să fie slobozi de dajdii și cu voia lor să fie rumâni ai Episcopiei” (Pref. Jud. Vâlcea, Dosar 724/1833, fila 199, Ediția rev. Catalog IV Nr. 744 vol. II, p. 24).
La 20 mai 1636, Matei Basarab întărește Episcopiei Râmnicului și episcopului Teofil hrisovul prin care Preda Brâncoveanu schimba satul Muereasca din județul Vâlcea cu satul Hrast din județul Dolj. Așadar, după această data majoritatea moșnenilor din Muereasca au devenit rumâni ai Episcopiei Râmnicului.
Comuna de azi este formată din opt sate situate de-a lungul unei artere principale de circulație D.J. 658 Gura Văii – Muereasca (de Jos) și satele: Hotarele, Frâncești-Coasta, Pripoara-Griu, Muereasca de Sus, Găvănești, Andreești, Suta.
În fiecare an, sunt organizate două sărbători tradiționale respectiv „Alegerea junelui” și „Roadele toamnei”. Prima dintre acestea se ține de Bobotează fiind unicat în toată țara. Este un obicei autentic ce are loc de mai bine de 100 de ani, în seara de 6 ianuarie, la Căminul cultural din Muereasca de Sus, în decursul anilor, acesta transformându-se, practic, într-o sărbătoare a întregii comunităţi. Din rândul tinerilor va fi ales cel mai vrednic şi mai voinic flăcău care, pe parcursul întregului an, va avea o strânsă legătură cu primăria pentru a aduce în atenţie problemele tinerilor din localitate şi cu care vom colabora şi pentru organizarea diferitelor activităţi destinate acestora. Candidaţii – de regulă câte doi din cele opt sate al comunei – sunt tineri cu vârste între 18 şi 24 de ani, neînsuraţi, titlul de june urmând să îi revină aceluia care va primi cele mai multe aclamaţii şi aplauze din partea celor prezenţi la ceremonie.
Locuitorii satelor sunt cei care fac propunerile, tot ei fiind şi cei care îl vor alege pe june. Fiecare dintre cei propuşi va fi invitat pe scenă, iar cel care va primi cele mai multe ovaţii va deveni junele localităţii. Obiceiul este ca, după ceremonie, cel ales şi ceilalţi tineri care-l susţin să plece la colindat prin sate, dimineaţa ei urmând să ajungă şi la biserică pentru ca să-i boteze pe cei prezenţi la slujba de Sfântul Ioan Botezătorul. Acesta este un semn al încrederii pe care locuitorii o au în rolul junelui, el fiind privit ca unul care le va aduce bunăstare şi bucurie în noul an, dar şi motivul pentru care acest obicei este unul aparte, autentic.
S-au semnalat izvoare cu apă minerală în satul Andreești (similare cu cele de la Olănești și Călimănești ). Se impune elaborarea unui studiu în ceea ce privește posibilitatea dezvoltării ca sat turistic, cât și a unui studiu pentru relevarea condițiilor de punere în valoare în perspectivă a apelor minerale semnalate.