In Memoriam – Nicolae Dan Fruntelată: UN ROMÂN VERTICAL


Numele său – Nicolae Dan Fruntelată – rămâne sculptat pe Monumentul Literaturii Române. Acest „cadran solar” a fost unul dintre doar câteva repere pentru supraviețuirea iubirii de neam și de pământul natal. Și-a slăvit Țara ca românul cel adevărat care își iubește până la patimă bunicii și părinții. Scrisul său, adunat în zeci de mii de pagini, oglindește întreaga lume românească, de la lumea pentru ochii copiilor până la lumea pentru ochii înlăcrimați ai celor ce-și așteaptă locul în regatul soarelui. Lumea pe care și-o dorea făcută „din cuvinte și culori, din ochii mamei blânzi și iubitori”, lumea care să funcționeze într-o gamă de latitudini superioare. Pentru a ne asigura că neamul, țara, totul este configurat corect pentru locația viitorului. Scrisul său nu s-a bazat pe aproximare, Nicolae Dan Fruntelată a fost creator cu o viziune precisă. Îmi spunea, uneori: „Nene – așa mă alinta, ca mulți alții – cerurile noastre, a celor mulți, cu ale celor din vârf nu sunt exact surprinse în aspectul ansamblului. Într-o societate departe de preocuparea poporului, de preocuparea modernă pentru secundele, minutele și orele pe care le trăim ni se întărește de la o zi la alta stereotipul conform căruia conducătorii, aleși și nealeși, sunt preocupați mai mult de fotoliile lor și de sporirea averilor, decât de rigoarea legilor”. Câtă dreptate avea!
Ca unul care a umblat mult prin lume cu cartea în limba română, i-am vorbit, deseori, și despre scriitorii români din diaspora. Scriitori uitați! Cu unii i-am făcut cunoștință. Ce-mi spunea, la un moment dat: „Mă gândesc la ei ca la niște tainice ambasade ale culturii române. Poate într-o zi, într-un veac, Patria se va întoarce cu fața spre ei. Atunci când veleitarismul deșănțat, interesul de gașcă, setea de putere vremelnică a unor falși lideri culturali nu vor mai exista. Poate atunci și nici atunci…”.
L-am purtat la suflet și l-am iubit ca pe un frate, l-am stimat ca pe un român scriitor vertical. Împreună cu el și cu alți câțiva confrați de breaslă am fondat Salonul Național de Literatură și Artă „Rotonda Plopilor Aprinși”, revista „Rotonda valahă” și Salonul Cărții la Râmnic. Am trudit mult împreună la făurirea visurilor noastre, dar într-o zi de mare sărbătoare pentru creștini, a doua zi după Rusalii, în ziua Sfântă a Treimei sau Cincizecimea, a plecat discret, Nu ne-a părăsit pentru totdeauna, cum zic unii. Este mereu cu noi, lângă noi! Amintirea sa rămâne veșnic în sufletele noastre, ale prietenilor săi adevărați și fără de interese obscure.
Dumnezeu să-l țină în dreapta Sa și să-l ocrotească!
Adio, prieten drag!
• Ioan BARBU


Nicolae Dan Fruntelată:
Lume pentru ochii copiilor

Dar lumea noastră din ce-i făcută?
Din întrebări, din vară şi din flori,
Din jucării şi din poveşti de seară
Din ochii mamei, blânzi şi iubitori

Mai e făcută lumea din cuvinte,
Mai e făcută lumea din culori,
E ca un dar împărătesc ce vine
Din ochii mamei, blânzi şi iubitori.

E mai ales făcută lumea noastră
Dintr-o lumină dragă, de doi sori,
Cu ei începe totul şi-nfloreşte:
Din ochii mamei, blânzi şi iubitori.

*

Nicolae Dan Fruntelată, scriitor și publicist de cursă lungă și de „cursă de fluturi”, s-a petrecut dintre noi în ziua de 13 iunie 2022, de sărbătoarea Sfintei Treimi, urcând la cele veșnice. Om bun și puternic, naționalist și oltean „până-n prăsele”, constructor de gazete, de cărți, de viață în limba română, inima lui mare a bătut până la capăt pentru idei și oameni în care a crezut. Ne-a lăsat moștenire toate cuvintele de iarbă treierată de aerul amintirii și de iubiri fără leac. Azi alegem din ele un final de cântec „de petrecătură”:
Începe vara, începe moartea
se termină aerul tatălui meu
ca doi străini ne petrecem în marea
unui dor care doare mereu.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Slujba de înmormântare și înhumarea au avut loc miercuri, 15 iunie 2022, la cimitirul Mânăstirii Cernica.
• SOȚIA și FIICELE

Posting....