Fraude de proporţii şi mafioţi purtători de ştampilă


Mai uşor cu Robi pe scări, domnule Ştefănescu! Dacă tot aţi trecut de la critica literară la elogii jurnaliere, scrieţi, vă rog, despre genţile Vuitton cumpărate de Cosînzeana din mita de milioane de euro ciupită de cocoş în mega-dosarul Microsoft. Purecaţi aripile afacerii Microsoft, întinsă pe atîtea guvernări, fără ca instituţiile abilitate, prinse în mreje, probabil, să reacţioneze! Aşa ar trebui să procedeze un intelectual  de rasă! Oare cum s-a întîmplat ca intelectualul român să-şi abandoneze misiunea istorică? De ce nu scrieţi despre ingineriile mafiote în fraudarea banului public, practicate de politicieni, guvernanţi şi clientela aferentă? Aceste probleme acute de corupţie, domnule critic, au tras România cu 50 de ani înapoi ! Robi, sărmanul, căruia îi dedicaţi ode jenante, e o unealtă protejată de una din umbrelele puterii şi (răs)plătită ca să (re)dirijeze circulaţia (ştirilor) în marile potlogării.

Afaceri dăunătoare statului

Escrocheria Microsoft nu diferă prea mult de privatizarea ALRO sau a Combinatului Siderurgic din Galaţi, de combinatele vîndute ruşilor, de vînzarea Petrom, de achiziţionarea de gaz metan de la Gazprom prin Wintershall, de vînzarea de energie electrică, dirijată prin Cotroceni,  prin Ministerul Economiei şi prin Hidroelectrica; de restituirea imobilelor şi terenurilor, cu precădere în Bucureşti, unde zeci şi sute de dosare similare reţelei Microsoft zac în sertarele justiţiei; de vînzările sau achiziţiile de echipamente militare; de Sebastian Ghiţă, intermediarul cu I.B.M. în achiziţionarea de hard şi soft pentru S.R.I. et caetera. Ce-au făcut Parchetul General, D.N.A.- ul, DIICOT-ul sau serviciile secrete în toţi aceşti ani  în care plasa Microsoft se urzea pe bătătură?
Au dormit în papucii instituţiilor, au mers pe coate sau au tremurat ca varga în salopetele lor. În spatele unor presiuni permanente din partea Puterii s-au derulat fraude de mari proporţii, vînzările de soft şi echipamente de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării fiind semnate de nişte miniştri catastrofali, plasaţi în mod special în funcţii de decizie, pentru a sta în poziţie de drepţi în faţa stăpînului şi a executa orice dispoziţie, pentru a fi nişte instrumente purtătoare de ştampilă, bune de dirijat  afaceri dăunătoare statului. Şerpăria din sînul Puterii din România este mai mare decît Casa poporului şi nu s-a născut încă patriotul în sînul justiţiei care să descîlcească în mod eroic iţele acestor mega-corupţii transpartinice.  Sau, dacă există, nu poate mişca în front, nu i se permite.

O colonie de reţele mafiote, bănci, moll-uri, marchet-uri şi farmacii

Instituţionalizarea cămătăriei şi corupţiei în sistemul financiar-bancar a făcut să avem o economie imaginară, datorii uriaşe, viitorul amanetat şi cele mai mici retribuţii din U.E.: între 200 – 300 euro pe lună, comparativ cu europenii care primesc lunar între 1500 şi 3000 euro. Sărăcia erodează continuu societatea românească, iar corupţia, şantajul şi gunoaiele de prestigiu care căpuşează structurile Puterii de Stat şi politice au ajuns endemice. Sistemul sanitar şi învăţământul sînt la pămînt, în timp ce aparatele Puterii, finanţelor, băncilor, ministerelor şi companiilor sunt înţesate de trîntori, hoţi şi reţele de tipul Microsoft. Marea problemă e că rasa degenerată a Puterii de după 1989 a distrus absolut orice activitate economică productivă şi, odată cu acestea, nucleele sindicatelor, de care tare se mai temeau, transformînd România într-o colonie de reţele mafiote, bănci, moll-uri, marchet-uri, farmacii, case de amanet, case de pariuri, bordeluri, clanuri de bogătaşi corupţi, dincolo de care supravieţuieşte miraculos o populaţie săracă, îngropată în datorii. Ce se va întîmpla cînd nu va mai fi nici un obiectiv economic de furat, pardon, de privatizat. Probabil se va trece la privatizarea organelor interne ale românilor. Preambulul acestei operaţii se numeşte card de sănătate.

Maria Diana Popescu

Posting....