Exponatul săptămânii la Muzeul de Istorie: STRACHINĂ MULTIMILENARĂ descoperită la Copăcelu
Conform muzeografilor vâlceni, piesa expusă în această săptămână este realizată din lut ars de culoare cărămiziu-roșcată, pasta fină, cu fund tăiat drept, corp cilindric. Decor incizat: grupuri de câte patru zig-zaguri dispuse vertical și egal pe corp. Pe fund se găsește un grup de cinci zig-zag-uri chiar pe mijloc.
„În anul 1960, în urma unui sondaj efectuat de marele arheolog Dumitru Berciu în curtea fostului SMT (Staţiunea de Maşini şi Tractoare), a fost descoperit situl arheologic de la Copăcelu-Valea Răii. Pentru începuturile Neoliticului în Europa, studiul culturii Starčevo-Criş (Körös) este un element definitoriu, aceasta fiind prezentă în România prin mai multe situri arheologice. Din punct de vedere al repartiţiei în spaţiu a siturilor Starčevo-Criş, aşezarea de la Copăcelu-Valea Răii este singura din regiunea subcarpatică a Olteniei, fiind destul de izolată de celelalte. Din acest considerent, aşezarea poate oferi informaţii importante privind manifestările cultural-artistice şi estetice ale comunităţilor de aici.
Din nefericire, nu există multe datări cu 14C pentru aşezarea de la Valea Răii, pentru a stabili o cronologie absolută. Una din datări a fost efectuată la cererea cercetătorului Dumitru Berciu în anii ’60 ai secolului XX rezultând o perioadă în date calibrate cuprinsă între 5485 – 5334 BC, conform probei de laborator KN – 102. Cornelia Magda Mantu, care s-a ocupat de cronologia absolută a neo-eneoliticului, încadrează descoperirile neolitice timpurii de la Valea Răii în fazele III-IV ale culturii Starčevo-Criş10. După cronologia propusă de cercetătorul Gheorghe Lazarovici, devenită ulterior un adevărat sistem de referinţă, aşezarea se încadrează în fazele IIIB-IVA ale culturii Starčevo-Criş, în timp ce Marin Nica o încadrează în fazele Cârcea III-IV. Pe baza similitudinilor cu alte descoperiri arheologice aparţinând culturii Starčevo-Criş de pe teritoriul României, dar şi a altor datări cu C14, putem încadra descoperirile de aici într-un interval de timp cuprins între anii 6.660 – 5.300 BC11”, reiese din datele puse la dispozitie de către angajații Muzeului de Istorie Vâlcea.