Exclusivitate Curierul de Vâlcea: Descendenta unei familii care a contribuit decisiv la înfăptuirea Marii Uniri se prezintă vâlcenilor
• vă adresăm calda invitație de a citi în integralitate acest amplu material pentru a descoperi o pagină de istorie adevărată, în care vâlcenii au avut un rol important
Mai sunt câteva zile până la momentul în care românii de pretutindeni vor aniversa împlinirea a o sută de ani de la semnarea actului de înfăptuire a Marii Uniri. În acest context, vă prezentăm un material reprezentativ pentru sărbătoarea națională, care ne-a fost transmis la redacție de către prof. Adriana Băldean, din Sibiu. Deși nu locuiește pe meleagurile vâlcene, din scrisoarea pe care ne-a transmis-o am aflat că distinsa doamnă are origini vâlcene, fiind descendentă a unei familii care a scris pagini însemnate în istoria României din secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului următor. Asta pentru că Adriana Băldean, născută Pleșoianu, este strănepoata Piei Pleșoianu Brătianu, nimeni alta decât soția lui I.C. Brătianu, Pia fiind născută în satul Pleșoiu, din actuala comună Livezi.
Astfel, dacă într-una dintre edițiile anterioare ale cotidianului nostru vă prezentam momentul emoționant prilejuit de aniversarea împlinirii vârstei de 102 ani pentru un veteran de război din comuna Vlădești, acum vă invităm să descoperiți o parte din destinul unei familii care a făcut istorie pentru România. Pentru aceasta, vă prezentăm întreaga scrisoare care ne-a fost trimisă la redacție chiar de către descendenta acestei familii:
Mă numesc Adriana Băldean, sunt născută Pleșoianu și locuiesc, de la vârsta de un an, în Sibiu. Dar rădăcinile familiei mele sunt în județul Vâlcea.
Legile proprietății din 2005 mi-au prilejuit întâlnirea cu o mătușă care m-a îndemnat să citesc anumite articole și cărți despre familia Pleșoianu.
Așa am aflat că fac parte dintr-o familie istorică, care și-a adus în mod direct contribuția la anumite momente importante ale țării: Revoluția de la 1848, Unirea Principatelor, Războiul de Independență, Marea Unire de la 1918, modernizarea României.
Sunt persoane din familia Pleșoianu Generalul Ghe. Magheru, Brătianu, Cantacuzino, Sturza, Știrbei, Moruzi, Pillat.
Sunt una dintre strănepoatele Piei Pleșoianu Brătianu, soția lui I.C. Brătianu, ea fiind născută pe meleagurile vâlcene.
Această ascendență mă onorează și sunt mândră de ea, deoarece este familia care ne-a realizat măreața țară în care trăim cu toții astăzi și al cărei centenar îl sărbătorim anul acesta.
Ionel Brătianu a fost artizanul Marii Uniri și nu întâmplător actul unirii este semnat de el și regele Ferdinand.
Istoria familiei mele se împletește armonios și substanțial cu istoria țării și citind articolele pe care vi le trimit veți afla că Pleșoienii au fost oameni cinstiți, corecți, adevărați patrioți.
Vă scriu aceste rânduri doar cu intenția de a afla și a aprecia o familie iubitoare și întregitoare de țară.
Cu deosebită considerație,
Prof. Adriana Băldean
Centenar… File de Centenar…
Împlinirea a o sută de ani de la Marea Unire din 1918 mă îndeamnă să (vă) aștern aceste rânduri pentru faptul că familia mea a contribuit direct și esențial la înfăptuirea ei.
Fără a fi o cunoscătoare profundă a evenimentelor istorice de atunci și de mai târziu, lecturile recente mă conduc spre anumite considerații mai mult sentimentale decât factuale.
Este sublim să descoperi că faci parte dintr-o familie istorică, ce a înfăptuit marile evenimente ale țării tale: Revoluția de la 1848, Unirea Principatelor, Războiul de Independență, Marea Unire de la 1918, modernizarea României, o mare familie din care fac parte persoane din fam. Pleșoianu, Gen. Ghe. Magheru (căsătorit cu Ancuța Pleșoianu), Brătianu (I.C. Brătianu căsătorit cu Pia Pleșoianu), Cantacuzino, Sturza, Știrbei, Moruzi, Pillat.
Aș începe periplul meu familial și istoric cu I.C. Brătianu, întemeietorul PNL și personalitatea care a dorit să „pregătească României un viitor fericit”.
Studiind la Paris, în perioada Revoluției de la 1848, I.C. Brătianu a văzut și împărtășit ideile novatoare care marcau evoluțiile politice din Europa ca un simbol, dar și un exemplu bun și necesar de urmat și de către români.
Sprijinind cauza Revoluției de la 1848, I.C. Brătianu a știut să asocieze dezideratele românilor cu idealurile și țelurile progresiste ale Occidentului, insuflând românilor ideea de eliberare din lanțurile anacronice ale feudalismului, afirmându-și astfel vocația europeană prin evidențierea libertății și naționalității proprii.
A fost un om politic excepțional, înzestrat cu spirit vizionar asupra căilor pe care țara trebuia să le urmeze; a știut să imprime conduitei sale de om de stat un traseu politic străjuit de interesele fundamentale românești, care, apoi, odată cu Unirea Principatelor, și-au găsit împlinirea în constituirea statului național român modern.
Alături de domnitorul Al. I. Cuza, a dorit realizarea unui curs favorabil reformelor structurale în societatea românească și modernizarea țării, introducând modelul similar occidental european, dar nu printr-o imitație forțată, printr-un mimetism convențional, ci prin înțelegerea și aplicarea spiritului acestuia, luându-l ca pe un exemplu și un model civilizator.
Mai târziu, în momente dificile, când Al. Ioan Cuza a devenit un despot, nemaimplicându-se în administrarea țării, a susținut necesitatea monarhiei constituționale la români pentru interesul național al țării.
Am găsit o interpretare istorică deosebită, rațională a acestui moment istoric (interpretare dată de dl. prof. Sorin Oane): „Asta dorea «Monstruoasa Coaliție», sau mai precis «Luminoasa Coaliție»? De ce așa? Oamenii politici ai vremii, de fapt, oameni de stat, și-au asumat frontal realitatea că neamul nu era guvernabil fără un reper non-partizan, deci străin de carnagiul intern și că nu ne puteam constitui ca stat fără să avem stabilitate, deci continuitate dinastică. Venirea principelui Carol de Hohenzollern a fost momentul de grație al istoriei naționale. Or, la treaba asta au participat Ion C. Brătianu și soția sa, Pia Pleșoianu. Cu banii de pe moșia ei de zestre, prin vânzare, s-a clădit liberalismul și România modernă”. „Coaliția n-a fost de fapt monstruoasă, ci luminoasă”.
„Dacă bătrânul Brătianu a avut gloria de a realiza apoi independența Regatului României, fiului său i-a fost dat să desăvârșească opera începută și să înfăptuiască România Mare”, spunea dr. Vaida Voevod, aducând un călduros omagiu familiei Brătianu al cărui nume este legat de atâtea fapte mari ale istoriei României.
Centenarul este, în primul rând, despre Ionel Brătianu, el fiind artizanul Marii Uniri, exponentul acelei misiuni de a fi făuritor și întregitor de țară. El a făcut chiar țara! Și a făcut istorie. Desigur, se poate spune că Unirea națiunea a făcut-o, dar națiunea a avut în frunte elita națională, iar reprezentantul ei cel mai vizibil și strălucitor a fost atunci I.I.C. Brătianu, alături de alte personalități din diferite teritorii: Ion Inculeț, Ion Nistor, Iancu Flondor, Vasile Goldiș, Iuliu Maniu, Al. Vaida-Voevod, Ion Flueraș.
Este memorabil discursul susținut de Ionel Brătianu, cu prilejul unirii Transilvaniei și care, astfel, încheia fericit întregirea României: „Prea Sfinți Părinți. Fraților. De o mie de ani vă așteptăm și ați venit ca să nu ne mai despărțim niciodată. Sunt clipe în viața unui neam de fericire atât de mari că răscumpără veacuri lungi de dureri.
Bucuria noastră nu e bucuria unei singure generații, ea e sfânta cutremurare de fericire a întregului popor românesc, care de sute și sute de ani a stat sub urgia soartei celei mai cumplite fără a pierde credința lui nestrămutată în această zi ce ne unește și care trebuia să vie, care nu putea să nu vie.
Fraților, bine ați venit. V-o spunem noi, cei de față, v-o spune suflarea românească de pretutindeni, v-o strigă toți morții noștri, cei de la Turda și cei din Munții Apuseni și cei de pe Siret.
Și mulțumind bunului Dumnezeu că ne-a dat clipa asta să o trăim, ne îndreptăm gândul spre Regele care a știut să fie al tuturor românilor, – spre Regină, care a știut să fie a tuturor suferințelor, – spre oștirea, care a luptat neclintită în nădejdea izbândei, – spre marii noștri aliați, care ne-au adus triumful dreptății.
Trăiască România Mare!”
*
În acest context, în memoriile ei, Sabina Cantacuzino scrie: „Misiunea ardeleană, care venea să notifice Unirea, delegație compusă din episcopii Miron Cristea și Hossu, dr. Vaida, dnii Goldiș, Brediceanu și Vlad, cerură să vadă pe mama, îi invită la dejun la noi – mai erau poftiți Mihai Popovici, Trifu, Ionel cu Elisa, Pia și Ion Pillat. La sfârșitul mesei, episcop dr. Miron Cristea făcu mamei o prea frumoasă cuvântare, reamintind venerația ce Transilvania o avea pentru numele Brătienilor, începând cu tatăl, în 1848, ’55, ’66, ’77 și cimentată cu fiul pentru înfăptuirea României Mari. Sfârși. «Ca să fi fost un om în stare de astfel de lucruri trebuia să fi crescut de o mama superioară. De aceea, într-acest cerc de familie, îi poate spune că ea este iubită și venerată de întregul neam românesc și este considerată nu numai ca bunica nepoților ei, ci a fiecărui român. De aceea, deși arhimandrit, îi cere voie ca un nepot obștesc să îi sărute mâna». I-a sărutat-o. Ionel, foarte emoționat și cu glasul înecat, i-a răspuns: «dacă a putut face ceva, este fiindcă a fost crescut de astfel de părinți, că totdeauna tata le-a spus că nu le cere altceva decât să fie oameni cumsecade și în ocaziunile mari să-și asculte inima. Inima și-a ascultat și de rândul acesta, de aceea a reușit»”.
Fără îndoială, Pia Pleșoianu Brătianu a fost, după cum scria și istoricul Ion Nistor, zeitatea nevăzută care „a suflat vânt bun în pânzele corabiei cu care Brătienii au navigat bărbătește și cu mult folos pentru țară prin furtunile istoriei noastre.
Parcă Dumnezeu a smuls-o pe fiica pitarului Luca Pleșoianu din previzibilul ei destin, neînsemnat, și i-a dat altul: acela de suflet neînfrânt al unei familii care a dat României patru prim-miniștrii și o pleiadă de savanți și artiști. Fără ea, marea dinastie politică a Brătienilor nu ar fi avut aceeași vigoare. Fiindcă nici una dintre marile lor realizări istorice nu s-a petrecut fără știrea și fără părerea Piei”.
Dacă Pia Brătianu, tânăra „cu pălărie de paie, garnisită cu struguri de sticlă”, a devenit bunică „a tuturor românilor”, pentru mine, una dintre strănepoatele ei, ea reprezintă un model demn de urmat.
Această ascendență mă onorează și sunt mândră de ea și acum, în prag de Centenar, mă închin în fața strămoșilor mei și le spun: MULȚUMESC!
• prof. Adriana Băldean Pleșoianu