Du-te la...

Curierul de Vâlcea pe YouTubeRSS Feed

22 octombrie 2020

Corespondență din Sicilia de la Dr. Irina și Radu Gabriel DOBRESCU: O insulă spectaculoasă


Trecem printr-o perioadă pe care nu mi-am imaginat-o nici în cele mai sumbre scenarii. Generațiile noastre, care au trăit urgiile celui de al Doilea Război Mondial, urmările acestuia și, apoi, ororile săvârșite de noua clasă politică prosovietică, și-au găsit totuși un drum în viață. Croit după capul fiecăruia, dar și după rigorile stăpânirii comuniste, acest drum a fost mai bun sau mai rău. Pentru unii dezastruos! Actuala pacoste – pandemia – care s-a abătut asupra noastră lovește însă întreaga populație a globului. După cum fiecare națiune a știut să se orienteze (sau să se descurce între „ițele” stării de urgență la cea de alertă apoi la relaxare) a suferit și suferă la moduri diferite: suferă de frica infecției cu noul coronavirus și a morții, dar și cu gândul la existența zilei de mâine. Este un coșmar de care au beneficiat (s-a constatat!) și beneficiază doar unii politicieni și afaceriști aflați sub oblăduirea lor. Poporul, înfricoșat, dar destul de amorf ca gândire și reacție (opinia noastră). a rămas, ca totdeauna, pe plan secund. Ca și școala, în aceste zile…
Ca foarte multor români, și nouă ni s-au spulberat toate planurile acestui an. Contractasem, bunăoară, o călătorie amplă din Antarctica, prin Argentina, Cuba, Mexic până în Alaska, titlul noii noastre cărți fiind gândit „De la Polul Sud la Polul Nord”. Poate în viitor, dacă ne mai țin „balamalele”, cum se zice prin popor, o vom reactualiza. Dar întrebarea pe care ne-am pus-o a fost: «Totuși, ce facem, stăm baricadați în casă?» E greu să stai locului, după ani și ani de peregrinări prin lume… Ei bine, NU! Dar unde? Și brusc, având în vedere și informațiile cu privire la situația epidemiologică, am ales un loc pe care nu-l vizitasem, pe care mecanicul nostru auto, Francesco din Agrigento, ani si ani de zile ni l-a tot lăudat. Așa am ales Sicilia.
Este cea mai mare insulă din Marea Mediterană, având o populație de 5 milioane de locuitori. Are nu numai o poziție de invidiat, dar și un relief cu vegetație mediteraneană, o climă blândă, deosebită, o istorie tumultoasă care și-a lăsat în urmă relicve arheologice de valoare inestimabilă, înscrise în Patrimoniul Mondial UNESCO. Se poate spune, fără exagerare, că Sicilia este un muzeu uriaș în aer liber, insula fiind vizitată anual de peste 4 milioane de turiști din întreaga lume.
Trecând peste toate poveștile cu mafioții, la ora actuală de domeniul trecutului, am căutat un loc pentru cazare mai izolat si foarte aproape de mare, știind că popasul nostru va dura o lună. Am găsit o locație – Vila Mareana – pe care am închiriat-o pe toată, aceasta fiind construită utilată pentru patru sau cinci familii. Vila se află în satul San Giorgio, cu o populație sub o mie de locuitori, care aparține de orașul Gioiosa Marea, situat la 70 de kilometri depărtare de portul Messina, pe unde se trece cu ferryboatul înspre orașul Villa San Giovanni, aflat chiar în vârful cizmei italiene. Satul de care pomeneam este turistic, dar mai mult frecventat de italieni. Ai aici tot ce-ți trebuie, la îndemână: o măcelărie cu o ofertă variată, o pescărie și, bineînțeles, un mare supermarket, aparținând cunoscutei rețele Conad.
Ceea ce ne-a impresionat în mod deosebit, pentru care am hotărât să trimitem această corespondență ziarului nostru de suflet, „Curierul de Vâlcea”, a fost istoria familiei proprietarului vilei unde locuim, il professore Giuseppe Costa zis Pippo. Acum în vârstă de 86 de ani, cu o constituție fizică și intelectuală de invidiat. Deși pe perioada când are oaspeți locuiește într-o casă din altă parte a satului, vine zilnic si lucrează in grădina din preajma vilei, domeniul având 5.000 m.p., fiind plantat și cu arbori tropicali, palmieri și foarte mulți măslini. Pippo este un excelent producător de ulei, prelucrat la rece pe cale naturală. Noi i-am oferit distilatul de mere produs în propria gospodărie, iar el mi-a dăruit un litru de ulei de măsline, cum foarte rar găsești.
De talie mijlocie, bronzat, mai bine zis ars de soare, în pantaloni scurți, cu bustul gol și legat la cap cu o banderolă ca papuașii, își găsește mereu câte ceva de lucru. Vine dimineața devreme, cu autoturismul, muncește fără răgaz, iar la prânz pleacă la casa pe care o are la circa cinci minute de mers cu mașina.
Vila pe care am închiriat-o a fost, la început, o casă de locuit, pe care a construit-o după războiul al doilea, în care a luptat fără voia lui, cum ne declară. Ulterior, a fost modificată ca locuință de vacanță cu două corpuri, cândva unite. Corpul principal are la parter un living-sufragerie, bucătărie și o baie, iar la etaj trei dormitoare, balcon și o baie. Corpul denumit de proprietari depandance, are la parter bucătărie, living-sufragerie și o baie, iar la etaj două dormitoare și o baie. Încăperile fiind mobilate cu mult gust, tip rustic (antic), cu multe tablouri și ceramică, dar cu bucătării și băi moderne, Vila Mareana te atrage la o vacanță odihnitoare, ca într-o oază familiară. Ceva specific, rar întâlnit: podelele sunt pavate cu placi de ceramică, precum și imensa terasă care înconjoară casa.
După câteva zile de acomodare, am privit cu mai multă atenție și interes tablourile, descoperind că dintre acestea cinci sunt pictate la începutul anilor 2000, chiar de Giuseppe Pippo. Așadar, stăpânul casei este și un veritabil pictor! Din discuțiile noastre cu el am aflat ca părinții săi au lucrat în Germania, la Tübingen, de unde și cunoașterea lui a limbii germane, o întâmplare fericită. Am discutat pe îndelete pe tema aceasta, Pippo fiind și un mare admirator al lui Goethe. Marele poet german, ilustru gânditor și om de știință, una dintre cele mai de seamă personalități ale culturii universale, despre insula în care a locuit câteva luni a scris cartea „Călătorie în Sicilia”. Ne-a mai apropiat și faptul că a fost profesor de matematică, mama mea predând, ca și el, matematica, fiind profesoară, iar eu absolvind, în anul 1972, Facultatea de Matematică, la zi, după ce obținusem licența de medic. Soția lui, Maria Filippo, are 84 de ani și a fost profesoară de limba italiană și limba latină, la o școală gimnazială din Messina. A dat naștere la patru copii: Graziella a studiat Dreptul, Luigi este inginer constructor, Aurelio este inginer, dar și profesor la o școală superioară din Messina, iar mezinul Emanuele a mers pe urmele fratelui său, Luigi, fiind tot inginer constructor.
Această familie de intelectuali sicilieni, care are o carte de vizită fantastică, aureolată cu numai fapte bune în folosul comunității, a fost lovită, în octombrie 2009, de tragica moarte a fiului lor Luigi. A murit însă eroic, la vârsta de 41 de ani. La o inundație catastrofală, după ce salvase de la înec o femeie, la o a doua înghițită de valuri, pentru a o salva și pe aceasta, Luigi și-a pierdut viața. Familiei îndurerate, din ordinul Președintelui Republicii Italia, în memoria fiului ei Luigi, i s-a înmânat Medalia de Aur pentru Merite Civile.
Am ținut să trimitem această corespondență ca o prefață la noua carte pe care am gândit s-o intitulăm „Sicilia – oameni și locuri”. Fiindcă, așa cum aminteam la început, Sicilia interesează, în primul rând, pentru trecutul ei tumultos, dovedit de numeroasele vestigii romane, grecești, arabe, normande, precum si spaniole sau franceze; în al doilea rând, pentru clima ei prielnică celor iubitori de mare, lunile cele mai favorabile fiind din aprilie pana în octombrie. Sicilia este primitoare si pregătită să facă față turismului de toate clasele, ca de fapt, toată Italia, țară de care pe noi, ca români, ne leagă o îndelungată și bogată istorie.

Etichete: , , , ,

Poți comenta aici

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Alte articole de la Cultura