Colţul liric


Colţul liric – rubrica noastră săptămânală de joia, din pagina a 4-a – s-a născut din dorinţa cititorilor iubitori de frumos şi poezie. Ea se adresează, indiferent de vârstă şi statut, tuturor celor ce pot răspunde cu o metaforă la butoniera unui vers. Chiar şi într-un cotidian (poate cu atât mai mult!) versurile publicate intră într-un duet firesc cu cititorul dornic, din când în când, să-şi bucure sufletul cu o adiere de frumos.

Ziua a patra

2.

în luciul lui Orion am învățat

deosebirea anotimpurilor, de-atunci

zilele s-au colorat

în verdele primăverii, în auriul ardent al verii,

toamnele ruginite mi-au adus fatalitatea trecerii

și albul iernii – uitarea;

creșterea și pieirea au ucis monotonia anilor,

nopțile au fost lăsate pradă viselor

și zilele – iluziilor fără sfâșit;

toate lucrurile se roteau în juru-mi

mișcate de naivitatea vederii copilărești,

șarete cu roți de mosor în care

Cenușăreasa mergea la palat,

arcurile din ram de dud cu săgeți de stuf,

peștii rătăciți prin iarba șesurilor după inundații,

merele aruncate de furtuni în mijlocul drumului

ca niște planete proiectate în spațiu la prima explozie

VALERIU MATEI. Născut la 31 martie 1959, în comuna Cazangic, județul Lăpușna (Basarabia). Poet, eseist, critic literar, jurnalist, istoric de anvergură, politician cu merite deosebite în crearea Frontului Popular din Republica Moldova. Deputat în Parlamentul R. Moldova între1990 – 2001, membru în Prezidiul Permanent al acestuia  și Vicepreședinte (1998-1999).  Valeriu Matei este exponent de seamă al modernizării limbajului poetic în lirica basarabeană (Agasche Catinca).  Opera sa poetică este impresionantă: Stâlpul de foc (1998), Somn de lup (1990, 2006, 2010), Moartea lui Zenon (1994), Diminețile marelui oraș (2003), Orpheu și singurătatea (3003), Grecia imaginară (2003), Ziliada (2008), 101 Poeme (2009), Elegiile fiului risipitor. Opera poetică (2010), Cafeaua din paharul iubirii (2011) ș.a. 
L-am  cunoscut în primăvara anului 1992, cu arma la piept, când, în  indiferenţa Statului Român, a Europei şi a Statelor Unite, Imperiul sovietic leninisto-stalinist a dezlănţuit un nou genocid  împotriva românilor de dincolo de Nistru. Războiul din Transnistria a fost un război împotriva României, a românilor, a limbii române şi a tricolorului! Iată ce scria presa vremii:  „Redeşteptarea naţională a românilor basarabeni – dintre care o treime fuseseră exterminaţi de Stalin prin execuţii, foamete şi un lung „drum de oase prin Siberii” – a fost înăbuşită în sânge. Armata a 14-a rusă, detaşamente muncitoreşti, hoarde de cazaci aduşi cu avioanele de pe Don, mercenari şi foști pușcăriaşi de drept comun au dezlănţuit teroarea de tip bolşevic asupra Transnistriei. Unităţi de tancuri, blindate, tunuri, lansatoare de grenadă au atacat sate, şcoli, grădiniţe de copii, instituţii, locuinţe, omorând la întâmplare civili lipsiţi de apărare.” Valeriu Matei s-a aflat în primele rânduri ale bravilor luptători basarabeni care își apărau pământul străbun. Mi-a spus atunci, pe câmpul de luptă: „Lupt pentru Basarabia noastră, pentru revenirea la România Mare.” „Ați fi făurit Unirea, dacă erați ales președinte?”, l-am mai întrebat. „Cu certitudine, acesta a fost – și este – visul meu. Astăzi, cu siguranță, n-am mai fi trăit în asemenea stare de degradare economică și morală.” 
Valeriu Matei a trecut prin multe suferințe. Este însă un om puternic, un adevărat patriot și revoluționar, plin de curaj și bărbăție. Este un poet unic, strălucitor prin tot ce scrie.  Vasta sa activitate de creație i-a fost înnobilată cu numeroase premii și distincții naționale și internaționale, iar Academia Română l-a aureolat cu  înaltul titlu de Academician.