Călugării de la Cozia trec strada pentru a trage clopotele

• ctitoria domnitorului Mircea cel Bătrân, fără clopotniţă • Comisia Naţională a Monumentelor Istorice tărăgănează şi nu dă avizul de construcţie • stăm la mâna unora care nici ei nu ştiu ce documentaţii să mai ceară

Călugării de la Mănăstirea Cozia sunt nevoiţi să treacă strada ca să bată clopotele din Bolniţă, asta deoarece ctitoria domnitorului Mircea cel Bătrân nu are clopotniţă. Deşi factorii de decizie, respectiv reprezentanţii Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Vâlcea, au făcut zeci de demersuri la Ministerul Culturii, în acest sens, nu s-a obţinut nici un rezultat. Potrivit şefului Culturii vâlcene, Florin Epure, prima dată când s-a pus problema obţinerii avizului pentru construirea unei clopotniţe a fost în urmă cu cinci ani. De atunci, vâlcenilor li s-au cerut zeci de documente, proiecte care mai de care. Ba, la un moment dat, mănăstirea ridicată între anii 1386 – 1388 a fost vizitată şi de directorul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, Constantin Botez. Nimic, însă. Totuşi, lucrurile nu au rămas aşa. În cadrul Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice, întrunită în noiembrie 2010, s-a obţinut avizul favorabil pentru amplasamentul unei clopotniţe cu trei variante arhitecturale propuse de arhitectul Iulian Cămui. Cum propunerea trebuia să intre şi în Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, paşii s-au respectat, dar aici lucrurile s-au împotmolit. Unora nu le convenea amplasamentul, alţii aveau alte variante, se solicitau fel de  fel de documentaţii, iar obţinerea avizului întârzie. Inclusiv arhimandritul Vartolomeu Androni, stareţul Mănăstirii Cozia, este de părere că resursele financiare se vor găsi pentru ridicarea unei clopotniţe, singura rugăminte a părintelui fiind aceea ca lucrurile să nu mai fie tărăgănate. Mănăstirea Cozia a fost rezidită în urmă cu mai bine de un secol. Atunci s-au demolat cele două părţi din cetate, fiind distrusă şi clopotniţa. Clopotele dăruite de domnitorul Mircea cel Bătrân au rămas „trântite la pământ” până la 1872, apoi au fost ridicate pe stâlpi din piatră. În cele din urmă, două clopote au ajuns la Episcopia Argeşului şi al treilea la actuala Arhiepiscopie a Râmnicului.