Aniversare culturală: AU TRECUT 53 DE ANI de la înființarea Memorialului „Nicolae Bălcescu”


Piatra de temelie a Conacului Bălcescu a fost pusă în anul 1828 de către Iancu Bălcescu și Zinca (mama lui Nicolae Bălcescu), cunoscând mai multe transformări până la stadiul actual: în 1907 – lucrări ample de reconstrucție, prin dublarea clădirii; în 1913 – se adăuga foișorul tip culă.
Dar cele mai ample lucrări sunt executate în perioada interbelică de către strănepotul de frate al lui Nicolae Bălcescu, Radu Mandrea. Între 1936-1939, se construiește etajul, întregind Conacul la forma de azi.
La sfârşitul deceniului cinci, al secolului trecut proprietarul conacului, Radu Mandrea, nepotul lui Barbu pe filiaţie directă, se hătărăște să doneze, statului român, conacul pentru crearea unui aşezământ ce va purta denumirea de Căminul Nicolae Bălcescu:
„Subsemnatul Radu N. Mandrea, domiciliat în Bucuresti, str. Exarcu, nr. 3, proprietar al moşiei de baştină al neamului Bălceştilor, donez, în memoria lui Nicolae Bălcescu, în calitate de strănepot al acestuia, STATULUI ROMÂN, reprezentat prin Ministerul Artelor, cu sediul în Bucureşti, str. Ştirbei Voda, nr. 39, Conacul Bălceştilor, cu parc, pădure, teren de cultură si grădina de zarzavat, situate în Valea Topologului, judeţul Argeş. Scopul donaţiunii este ca întregul conac urmează a fi loc de reculegere, de studiu şi de însănătoşire a cărturarilor şi artiştilor de ambele sexe, care prin activitatea lor culturală si socială contribuiesc la propăşirea neamului nostru. Acest așezământ va purta numele de – Căminul Nicolae Bălcescu”.
Timp de douăzeci de ani, până în 1968, conacul a avut destinaţia de „loc de odihnă şi de creaţie” pentru scriitori şi artişti. Aici au venit şi au creat mari scriitori români ca Mihail Sadoveanu sau Camil Petrescu.

Ceaușescu a luat decizia ca locul de „însănătoşire a cărturarilor şi artiştilor de ambele sexe” să devină muzeu

În 1966, în urma vizitei unei delegaţii oficiale, condusă de însuși Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Partidului Comunist Român a luat hotărârea ca destinaţia „Căminului Nicolae Bălcescu” să fie schimbată în muzeu.
Conacul are o structură arhitectonică ce îmbină stilul gotic cu cel brâncovenesc, utilul cu armonia. Inaugurarea expoziţiei de bază, din 5 octombrie 1968, a adus în reţeaua muzeală o instituţie de suflet care va înscrie împliniri de seamă în planul cercetării şi valorificării patrimoniului cultural naţional. Între 1968 – 1991, Muzeul Memorial „Nicolae Bălcescu” a funcţionat în subordinea Muzeului Judeţean Vâlcea.
În 1991 muzeul primeste personalitate juridică proprie devenind Memorialul ,,Nicolae Balcescu,, unde este organizată o expoziție de bază, structurată pe două componente: primele patru săli zugrăvesc atmosfera boemă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, următoarele patru, prin panouri și vitrine oglindesc mărturii despre memoria lui Nicolae Bălcescu. În cele 11 încăperi ale conacului sunt organizate două expoziţii, una dedicată familiei – înaintaşi şi urmaşi – şi alta dedicată lui Nicolae Bălcescu.

În apropiere se află și o biserică din lemn. A fost adusă din Gâltofani!

În afară de conacul construit în stil brâncovenesc cu influenţe gotice şi renaşcentiste, vizitatorii mai pot vedea biserica de lemn din Gâltofani, monument istoric strămutat aici în anul 1974. Se mai pot vedea două expoziţii de artă contemporană – lucrări executate în cadrul taberelor de pictură organizate aici – şi parcul conacului. La Memorialul „Nicolae Bălcescu”, unde sunt organizate ateliere cultural-pedagogice, activităţi în cadrul cărora sunt îmbinate teoria cu practica.
Cunoscută sub numele de „Biserica din Gâltofani”, sau „Biserica de pe moșia Bălceștilor”, aceasta a servit inițial ca paraclis de curte boierească având numai absidă şi naos. După strămutare i-au fost adăugate pronaosul din lemn, adus dintr-o biserică veche a boierilor rudeni din Bercioiu. Acest lucru este demn de crezut pentru că brâul cioplit ca o frumoasă funie împletită pe una dintre bârne se continuă şi pe peretele interior, cel care desparte naosul de pronaos.
Forma actuală o bisericii datează din deceniul al VII-lea al secolului trecut: „leatu 1865 s-au zidit atvonu cu zugrăveala şi cheltuiala dumnialor: coconu Kostache, Sevastiţa, Konstandin preot, Dumitru preot, Floria, Radu, Ion, Stancu, Ion, Ion Ene, Marin, Bandia, Ştefan, Gligore, Gheorghe, Mihai”.
Costache și Sevastița din pisanie sunt fratele şi sora lui Nicoale Bălcescu. N-ar fi exclus ca pronaosul să fi fost adăugat cu cheltuiala mamei lor serdăreasa Zinca, despre care bătrânii satului spuneau că venea cu cazane şi făcea prăznuire de 15-16 august – la Adormirea Maicii Domnului (hramul bisericii) – tradiţie care se menţine printre săteni până în ziua de astăzi. Pictura, de asemenea, arată o lucrare făcută cu multă grijă de zugravi pricepuți pe pânză maruflată, aplicată peste zidurile din lemn ale bisericii dar și peste pereții pridvorului.
După construirea bisericii de zid, biserica de lemn din satul Gâltofani a fost lăsată în uitare. Impresionat de vechimea și valoarea sfântului lăcaș, prin anul 1938, Radu Mandrea, fiul Zoei Bălcescu a făcut unele reparații. Mult mai târziu, prin anul 1974, directorul de atunci al Memorialului „Nicolae Bălcescu”, Horia Nestorescu Bălcești, a luat inițiativa de a transfera biserica de lemn de la Gâltofani în parcul Conacului. Lângă actualul amplasament al monumentului se află mormintele Sevastiței Bălcescu și al lui Barbu Bălcescu.
Interiorul bisericii este întunecos, ferestrele fiind mici: două în peretele sudic, una în cel nordic şi una în absidă – având aproximativ 20 de cm lăţime şi 40 cm înălţime. Pe perioada iernii, bucăți din bârnă se fixau în spațiile tăiate pentru a menține căldura. Atât în prima parte a construcţiei de lemn (absidă şi naos), cât şi în pronaos pereţii au fost tencuiţi, fresca prinzându-se de lemn prin tehnica cioplirii bârnei. În multe porţiuni, aceasta s-a desprins, dar pe cea existentă se poate vedea încă pictura, în stil bizantin arhaizant, executată de aceeaşi meşteri zugravi din Scheii Dăniceilor, care au pictat şi icoanele existente, după cum aflăm dintr-o însemnare: «Dumitru zugravu ot Schei leatu 1865 martie 5».
Naosul şi pronoasul au o boltă semicilindrică, micşorată lateral printr-o grosime de bârnă, cu deschiderea de 3,80 metri şi înălţimea de 2 metri pe care a fost aplicată pictură pe pânză sau direct pe lemn. Absida are o formă o poligonală. În dreapta şi stânga, găsim în pereţi abside care au servit pentru păstrarea obiectelor de cult. Zugrăveala actuală este se pare cea din 1870 după cum aflăm dintr-o însemnare de pe mineiul lunii iulie, aflat în biblioteca bisericii: «În 1870, s-au zugrăvit biserica pe dinlăuntru de isnoavă de enoriaşi şi zugravi Florea Popescu din Schei».

Planuri de peste două milioane de euro pentru muzeu

În prezent, se derulează proiectul „Restaurarea, dotarea și punerea în valoare a Muzeului Memorial Nicolae Bălcescu, finanțat în cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020, Axa prioritară 5 – Îmbunătățirea mediului urban și conservarea, protecția și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, prioritatea de investiții 5.1 – Conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural”. Valoarea acestui proiect, fără TVA, este de 11.346.705 lei. Investițiile prevăzute prin proiect vizează consolidarea, restaurarea, dotarea și amenajarea Conacului Bălceștilor și a Bisericii de Lemn „Adormirea Maicii Domnului” din Gâltofani, restaurarea picturilor interioare și exterioare și lucrări de amenajare peisagistică a Parcului Conacului în suprafață de 1,8 ha.

Posting....