Am fost acasă la Nastratin Hogea
Primii pași în orașul seizilor, orașul roditor, cetate plină de istorie și călcată, de-a lungul veacurilor, de persieni, arabi, mongoli ș.a. ne-au amintit de romanul istoric citit în anii tinereții „Stelele Samarkandului”, scris de Serghei Borodin, două volume – „Timur cel șchiop” și „Pârjolul războiului” – în care este preamărit Timur Lenk (1336-1405), mongolul cuceritor, întemeietorul unui imperiu cu capitala la Samarkand (astăzi în Uzbekistan) și al dinastiei timuride, care a durat până în 1507, cum am mai scris în corespondența anterioară. Așadar, Rusia țaristă și, după 1917, Sovietele vor pune stăpânire pe o țară a cărei înflorire începuse încă din secolul al XIV-lea.
Pășim cu emoție în orașul cel vechi unde vizităm câteva obiective turistice de mare atracție: Parcul Alisher Navoi, Palatul guvernatorului, Cazinoul ofițerilor, Centrul pentru tineret, un hamam, mall-ul GUM și, interesantă în ce privește arhitectura, Catedrala rusească Alexei. În centrul părții vechi a urbei se remarcă Piața centrală, Registan, simbolul orașului, în care două madrese se privesc simetric, Ulug Beg și Schirdor, iar în fundal se află o a treia mandresă – Tilya Kari. La est de Registan, alte construcții grandioase: Moschea Bibi Chanum închinată de Timur soției sale preferate, Mausoleul în care se odihnește întru vecie Bibi Chanum, Moschea Hasrat Hisir și Bazarul multicolor Syob. La vest de Registan – mausoleul lui Timur, la picioarele căruia se află rămășițele iubitului său nepot Ulug Beg, precum și membri ai familiei și apropiați. În apropiere, se află un alt mausoleu, Ak Sarai. În parcul alăturat tronează o statuie a lui Timur. Foarte interesant este, în afara orașului, necropola Schah-i Sinda, care, conform unei legende, ar adăposti și mormântul unui văr al profetului Mohamed Kusam Ibn Abbas. În realitate, acesta nu fost vreodată în Samarkand, dar Timur a folosit legenda pentru a construi acest cimitir enorm ce se întinde de la poalele unei coline în trei grupe până pe un platou, unde funcționează și un cimitir pentru populația de rând.
Imaginați-vă, dragi cititori, o stradă ce urcă pe un deal, care este flancată de construcții gigante, adevărate moschee sau madrese cu portale și cupole, iar pe toată suprafața se află placată ceramică glazurată, predominând culoarea albastră și motivele florale și geometrice. Într-un interior la fel de bogat ornamentat sunt adăpostite chenotafe mai mult sau mai puțin prelucrate.
În Samarkand, am mai vizitat muzeul și ruinele vechiului oraș Afrosiab, manufactura Moros de hârtie din coajă de copac, mormântul profetului Daniel, al cărui cadavru ajunsese la lungimea de 18 metri (sfântul izvor) și, în final, Observatorul lui Ulug Beg, ale cărui schițe, calcule, hărți si tabele astronomice măsurate cu gigantul sextant printr-o mare precizie au fost folosite mult timp și sunt și azi actuale. Ziua următoare, în drum spre Buchara, am vizitat locul de baștină al lui Timur, Shahrisabz. Din marea cetate construită de el se păstrează ruinele înalte ale Porții de intrare, la început de 45 metri înălțime. În fața acestui majestuos portal se întinde un parc și statuia masivă a lui Timur Lenk. Tot în orașul lui Tamerlan, am mai vizitat complexul Dorat Tilawat, casa Coranului ce adăpostește mormântul învățătorului tatălui lui Timur și complexul Dorat Saodat, cu mausoleul fiului cel mare al lui Timur.
Ultimul oraș vizitat în Uzbekistan a fost Buchara, decretat de UNESCO Patrimoniu mondial. În cele trei zile am vizitat orașul vechi și împrejurimile, oferinduni-se informații ce pot fi scrise în câteva volume. Vom enumera importantele obiective. În partea centrală, alături de hotelul boutique Amalia, unde am locuit, se află Registanul lor, concentrat în jurul pieții Labi Chaus. Este vorba de madresa Kukeldasch, madresa Nadir Divan Beg, Chanaka, loc de înnoptat pentru pelerini, Moscheia Magoki Attari (devenită muzeu de covoare) și Moschea Magoki Kurpa. În același areal se află piețele acoperite cu frumoase cupole, numite Toki. Mai la est, urmează alte madrese, ale lui Ulug Beg și Abdulasis Khan, precum și simbolul orașului, Tschorsu Minor, sau madresa cu patru turnuri. În piața Labi 
Chaus se află monumentul în bronz al lui Nastratin Hogea călare, în mărime naturală, fotomotiv foarte apreciat de trecători. Demn de admirat este și complexul Kalon cu un înalt minaret, care a fost folosit ca turn de observație, unde condamnații la moarte erau băgați într-un sac și aruncați de la înălțime.
Într-un centru impunător se ridică cetatea Ark, cu ziduri înalte bine consolidate, cu portal înalt flancat de două turnuri, care în afara construcțiilor normale aferente adăpostește și o moschee, mai multe muzee, sala tronului (dar al cărei tron valoros se afla în muzeul din St. Petersburg), precum și închisoarea. Vizavi de palat se afla o mare moschee, Bolo Chaus și izvorul sfânt al lui Hiob, care a țâșnit la lovirea de către acesta a pământului cu toiagul sfânt. În afara orașului, am vizitat complexul memorial Bahouddin Tarixi, care adăpostește mormântul fondatorului, în secolul al XIV-lea, al Ordinului islamic sufist, Baha Ud Naqschaband Buchari. Interesant este și Palatul de vară al Emirului Alin Khan, ultimul emir Uzbek, fost general adjunct al țarului Nicolae și alungat de sovietici în 1920. Palatul este bogat decorat, conține mobilier de valoare, dar, din păcate, este prost întreținut, nefiind renovat în întregime.
Vizita în Uzbekistan a fost extrem de interesantă pentru noi. Ne-a impresionat faptul cum acest popor a reușit într-un timp relativ scurt, după câștigarea independenței în anul 1991, să refacă atâtea monumente valoroase nu numai ca importanță istorică, dar și ca mărime. Ne-au mai impresionat verdeața parcurilor, pomii, multitudinea de flori, grija cu care sunt îngrijite. Aici, în mijlocul pustiului Karakum, ca să ai asemenea parcuri, îți trebuie milioane de aspersoare, sunt la distanțe de un metru sau doi și nu le distruge nimeni, cum s-a întâmplat la noi acasă, în Râmnicu Vâlcea, pe bulevardul Dem Rădulescu, așa cum am citit în „Curierul de Vâlcea”.
Acest popor dârz, muncitor și statornic știe să pună în valoare ceea ce are, să privească spre viitor cu mândrie și încredere, știe să fie primitor și să facă turism, un capitol la care ni se pot da lecții. Le mulțumim însoțitorilor noștri, mai cu seamă lui Vashop, care a fost un ghid extrem de bine pregătit, perfect vorbitor de germană, care nu numai că ne-a arătat cu răbdare ceea ce aveam în program, dar și alte obiective turistice pe care le considera interesante.
Corespondență de la Dr. Irina și Radu Dobrescu