Agricultura trebuie să „recolteze” fondurile europene (I)


La sfârşitul săptămânii trecute, am participat la o interesantă manifestare organizată la Râmnicu Vâlcea de către Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, tema conferinţei gravitând în jurul problemelor privind informarea corectă şi completă a fermierilor şi celorlalţi lucrători din agricultură despre accesarea fondurilor europene pentru dezvoltarea me­diu­lui rural. Acţiunea s-a dovedit nu numai inte­resantă, ci şi extrem de actuală având în vedere că redresarea şi dezvoltarea durabilă a agriculturii este o prioritate vitală şi de maximă urgenţă pentru Româ­nia. Agricultura noastră nu trebuie lăsată să meargă pe calea degradării. Sunt necesare măsuri urgente de sprijinire pentru ca această ramură prioritară a economiei să fie redresată cât mai repede posibil. Ne aflăm într-o etapă când, în contextul european şi mondial, nu ne putem permite să lăsăm ţara pe mai departe cu o agricultură înapoiată care să nu asigure securitatea alimentară a populaţiei. Pentru a avea o agricultură competitivă într-un termen scurt şi dura­bilă în viitor, pe termen lung, producătorii agricoli tre­buie sprijiniţi concret să-şi organizeze exploataţii via­bile, moderne şi performante prin proiecte elaborate de specialişti, pe baze ştiinţifice. Dar, pentru a deveni competitivi, reorganizarea ştiinţifică a agriculturii în România trebuie să pornească cel puţin de la nivelul la care se află astăzi agricultura din ţările vest euro­pene şi din alte ţări avansate. O primă direcţie de ac­ţiune – şi prioritară pe deasupra – este ca micii pro­prie­tari să se organizeze în ferme şi exploataţii vigu­roa­se, cu suprafeţe care să permită utilizarea maşi­ni­lor agricole de mare randament şi, pe cale de con­se­cinţă, obţinerea de producţii profitabile. La noi, chiar şi acum după 21 de ani de la Revoluţie, aso­cierea este privită în acelaşi mod ca şi colectivizarea. Rezultatul se vede cu ochiul liber. În anul de graţie 2011, avem 4,2 milioane de ferme la nivel naţional, din care aproape 1,9 milioane sunt atât de mici încât nu pot primi nici măcar subvenţii pe suprafaţă. Avem, deci nevoie să găsim o altă formulă de organizare a exploataţiilor. Pe acest palier poate fi utilizată mai activ Măsura 1.2.1 din Programul Naţional de Dez­vol­tare Rurală al cărei scop este chiar cel la care m-am referit, adică modernizarea exploataţiilor agri­co­le. Încă din primele zile ale acestui an, în discursuri politice sau de altă natură, s-a pus mare accent pe intensificarea absorbţiei de fonduri de la Uniunea Europeană. Noi nu avem însă nevoie doar de un imperativ declarativ, ci de paşi concreţi. În condiţiile în care investiţiile străine directe sunt în scădere, iar cre­ditele se menţin foarte scumpe, fondurile absor­bite de la Uniunea Europeană reprezintă şansa uni­că a ţării noastre de a atrage bani care să repună în mişcare economia şi să aplice programele de dez­vol­tare pe palierele sociale. Fondurile europene apar ca o mană cerească pentru agricultură, aşa încât nu se poate plânge nimeni că alocarea financiară pentru cele 16 măsuri şi scheme de plată cuprinse în Pro­gra­mul Naţional de Dezvoltare Rurală ar fi insufi­ci­entă. Această alocare, destinată exclusiv agriculturii, pentru perioada 2007-2013, este de 9,97 miliarde euro din care 8,02 miliarde provin din Fondul Euro­pean pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală şi nu­mai 1,95 miliarde euro au ca sursă contribuţia de la bugetul de stat. De ce trebuie să ne aţintim şi mai tare privirile spre fondurile europene? Răspunsul este uşor de dat: finanţarea externă este crucială pen­tru agricultură, deoarece sprijinul guvernamental va fi modest în următorii ani din cauza presiunilor tot mai mari asupra cheltuielilor publice pentru dome­niile cu o componentă socială importantă, respectiv pensiile, educaţia, sănătatea şi altele.

Dr.ing. ION CÎLEA,
preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea