8 IULIE 1959 – ziua în care poezia anti-comunistă a lui Vasile Militaru a învins comunismul și moartea
Vasile Militaru s-a născut la 19 septembrie 1885, în localitatea Dobreni, județul Ilfov. A fost un scriitor român naționalist și a avut de suferit datorită regimului comunist din România. Debutează cu versuri la 15 ani. Primul volum de versuri, „Strop de rouă” îi apare în 1919. Fiind remarcat de mai mulți oameni de cultură precum Barbu Ștefănescu Delavrancea, Alexandru Vlahuță, Duiliu Zamfirescu, începe să publice în ziarul Universul între anii 1927-1930.
Devine cunoscut printr-o serie de fabule publicate în publicațiile „Drum nou” și „Porunca Vremii”, fondată în 1932 de Ilie Rădulescu. Temele predilecte ale poeziei sale sunt ortodoxia, naționalismul, oamenii simpli, antisemitismul, satul românesc. Pentru volumul „Psaltirea în versuri” (1939) va fi premiat de Academia Română. Opera sa de căpătâi rămâne „Divina zidire”, la care a lucrat peste 25 de ani. „Divina Zidire” reprezintă Biblia versificată și ilustrată. În perioada interbelică s-a impus ca unul dintre cei mai agresivi reprezentanți ai literaturii cu tentă xenofob-rasistă.
Vasile Militaru a fost căsătorit cu Ecaterina (Telly) Barbu și a locuit în București. După anul 1933, se apropie de Mișcarea Legionară și dedică legionarilor mai multe poezii, printre care „Purtătorii torței” și „Bucură-te țară”. Poeziile legionare se vor publica în volumul „Temelie de veac nou”, apărut în aprilie 1938 la Editura Cartea Românească, sub pseudonimul Radu Barda. Această creație avea să fie unul dintre capetele principale de acuzare în procesele politice ce vor urma. Vasile Militaru alege să semneze o parte dintre poeziile sale cu pseudonimul Radu Barda. Tot cu acest pseudonim semnează articole și poezii violent antisemite în ziarul „Porunca vremii”, ziar subintitulat „Tribuna zilnică de luptă național creștină”.
Vasile Militaru este autorul real al celebrei poezii „A venit aseară mama”, dedicată prietenului său George Enescu în 1930 și atribuită mult timp (70 de ani) lui George Coșbuc. George Enescu a pus-o pe note în scurt timp fiind o capodoperă a genului. A fost bun prieten cu Sandu Tudor, pe numele său adevărat Alexandru Teodorescu, gazetar, poet, monah român din perioada interbelică, cunoscut și sub numele de Monahul Agaton de la Mănăstirea Antim sau Daniil de la Rarău.
A venit aseară mama
A venit aseară mama, din sătucu-i de departe,
Ca să-şi vadă pe feciorul, astăzi domn cu multă carte.
A bătut sfios la uşă, grabnic i-am ieşit în prag,
Mi s-a umezit privirea, de iubire şi de drag.
Sărutându-i mâna dreaptă, ea m-a strâns la piept sfioasă,
Şi întrebând-o câte toate, a intrat apoi în casă.
Înlăuntrul casei mele, câtă brumă am adunat,
Dă prilej ca biata mama, să se creadă-ntr-un palat.
Nu-ndrăzneşte nici să între, cu opincile-n picioare,
Şi cu multă grijă calcă, doar alături de covoare.
Eu o-ndemn să nu ia seama, şi să calce drept în lege,
Că doar e la fisu-n casă, nu e-n casa vre-unui rege.
Şi abia o fac să şadă, pe-un divan cu scoarţă nouă,
Mi-era dor de tine maică, ţi-am adus vreo zece ouă.
Niţel unt i-a colea-n traistă, nişte nuci, vreo două sute,
Şi cu ochii plini de lacrimi, prinse iar să mă sărute.
Poate mor că sunt bătrână, şi-aprins dorul să mă-ndrume,
Să mai văd odată maică, ce mi-e azi mai drag pe lume.
Caierul mi-e pe sfârşite, mâine poate-şi curmă firul
Şi-ntre patru blăni de scânduri, să mă cheme cimitirul.
Jale mi-i de voi măicuţă, şi visez chiar şi deşteaptă
Cum pe-o margine de groapă, bietul taică-tu m-aşteaptă
Tu cu dorul mamei în urmă, să te-aduni cu fraţi-acasă
Şi să-mparţi agoniseala, de pe urma ei rămasă.
Iară tu ca mai cu stare, decât fraţii tăi pe lume
Să iei casa-n care ţie, ţi-a fost dat să vii pe lume
Când şi când în miez de vară, sau de Paşti să vadă satul
Cum îmi vine ca-n toţi anii, la căsuţa mea băiatul
Şi-având tihnă şi-odihnă, la venire sau plecare
S-aprinzi şi la groapa maichii, cât-un pai de lumânare.
A tăcut apoi bătrâna, şi-a plâns mult cu lacrimi grele,
Ce curgându-i lin în poale, se-ntâlneau cu ale mele.
Tristele legături ale lui Vasile Militaru cu Vâlcea
Poetul a fost arestat la 8 ianuarie 1959, pe când avea 74 de ani, iar pe 20 iunie din același an a fost condamnat la 32 ani de închisoare, sub acuzațiile de „crimă de uneltire contra orânduirii sociale” și „delictul de deținere de publicații interzise”, la 10 ani de degradare civilă și la confiscarea totală a averii personale. Vasile Militaru a trecut la cele veșnice la 8 iulie 1959, în închisoarea din Ocnele Mari, județul Vâlcea.