Confesiunile lui Marius Oprea „vânătorul de securiști”: „TRĂIESC FERICIREA DE A GĂSI UN MORT!”
Istoricul și-a lansat la Vâlcea expoziția de pictură și volumul „Poporul pierdut” care vă așteaptă până pe 29 iulie 2021
Joi, 24 iunie 2021, de la orele 13.00, Muzeul de Artă „Casa Simian” din Râmnicu Vâlcea a găzduit vizita istoricului Marius Oprea, care și-a lansat un volum și o expoziție denumite „Poporul pierdut”, vorbe și poze despre Epoca întunecată a comunismului românesc.
După aproape un deceniu și jumătate de muncă pentru deconspirarea ororilor Securității, acesta a adunat mare parte a acestor eforturi și mărturii în „Poporul pierdut”. O istorie cum nu se poate mai dureroasă și aproape deloc asumată, crimele primului deceniu de la instaurarea comunismului în România nu au ținut cont de vârstă, gen, orientare politică sau religioasă fiind petrecute în câmp, în pădure, în penitenciare chiar și în piața publică! Aruncați în gropi comune, morții descoperiți după 32 de campanii de cercetare arheologică au acum ca moștenire nu doar lacrimile și suspinele celor apropiați. Au și adevărul!
În cadrul lansării, Marius Oprea a vorbit franc despre „fericirea de a găsi un mort!”, ca formă neobișnuită de a scoate în față încă un adevăr tragic pe care statul și poporul nu sunt încă gata să și-l asume. Cranii ciuruite, cuie ruginite de sicriu, nasturi, catarame de curele, gloanțe și sârme ne vorbesc printre rânduri și fotografii despre martirii regimului comunist.
Oprea a subliniat că statul român nu și-a propus nici o secundă să fie partener în acest demers pe care-l conduce împreună cu alți trei colaboratori. În acest sens, a dat exemplu unei anchete pentru profanare de morminte pe care fosta șefă DNA intenționa să i-o „dedice” la sugestia directă a fostului președinte Traian Băsescu…
România de ieri și România dintotdeauna
În cadrul discursului său de prezentare a expoziției și volumului „Poporul pierdut”, autorul s-a oprit cu generozitate asupra unui caz cât se poate de tipic românesc. Oprea și-a amintit de trei partizani anticomunști care au sfârșit într-o groapă comună și anonimă, iar călăul lor a fost îngropat cu onoruri militare, ca veteran de război! Sublocotenentul de Securitate, Liviu Pongraţiu, alături de alţi doi plutonieri, au omorât cu sânge rece trei oameni nevinovaţi pe Dealul Crucii, localitatea Nepos. Totul s-a petrecut în iulie 1949 când Pongrațiu a dus trei membri ai organizaţiei „Garda Albă” – Leonida Bodiu, Ioan Burdeţ şi Dumitru Toader – pe Dealul Crucii, între localităţile Nepos şi Rebra, unde i-a executat împreună cu alţi doi plutonieri. Cei trei au fost asasinaţi sub pretextul că încercau să fugă de sub escortă. După asasinarea celor trei, alte 63 de persoane au primit pedepse cuprinse între 8 luni şi 15 ani de muncă silnică.
Urmaşii celor trei au sesizat în 2009 Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România cu privire la asasinarea rudelor lor care a sesizat Tribunalul Militar Bucureşti. Pronunţarea a sosit abia în 2012 în acest dosar, după ce toţi cei implicaţi în asasinat au decedat. Instanța a cerut deshumarea celor trei partizani anticomunişti, iar la doi ani mai târziu, în arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor fostei Securităţi s-au descoperit patru procese-verbale întocmite de Pangraţiu sau şefii săi care descriu ce s-a întâmplat pe Dealul Crucii.