11 iunie 1948 – actul oficial de naţionalizare a economiei Râmnicului


În Fondul arhivistic al Primăriei Municipiului Râmnicu Vâlcii se află Dosarul 24/1947 care ne oferă o diversitate de informaţii despre reţeaua industrială şi comercială particulară existentă cu numai un an înainte de evenimentul din 11 iunie 1948., an în care se votează legea prin care „se naţionalizează principalele întreprinderi industriale, bancare, de asigurări şi de transporturi” (Legea 114, Constituţia R.P.R.).
Prin naţionalizarea principalelor mijloace de producţie, înfăptuită la 11 iunie 1948, se considera că va contribui la progresul economic şi social al ţării, crezând că este, de fapt, făurirea unei noi societăţi, cea a socialismului în România.
Naţionalizarea a fost, în fapt, o confiscare directă ordonată de către puterea politică şi evident, fără nici o despăgubire, a celor care deţineau, numai în Râmnic, fabricile de tăbăcărie, piele şi îmbrăcăminte, renumita moară „Olga Geltsch”, Uzina Electrică etc.
La 3 noiembrie 1948, trec în proprietatea statului toate instituţiile medico-sanitare şi întreprinderile cinematografice. A fost, atunci, preluat de către stat Sanatoriul Dr. Th. Nicolaescu, cinema Andreani şi Aro (Decretele 302, 303 din noiembrie 1948).
În Raportul din 30 decembrie 1947, Camera de Comerţ şi Industrie arată că în judeţul Vâlcea existau 1418 firme industriale şi sociale în care lucrau 34.129 de muncitori şi diverşi meseriaşi (Fondul CCI, dosar 110/1947).
În Râmnic, la cea vreme, nu exista o unitate industrială mai mare decât Fabrica de piele şi încălţăminte, întreprinderea Oprea Şimian şi fii”. În urma aplicării legii 119 din 11 iunie 1948, au trecut în proprietatea statului, ca bun al întregului popor, un număr de opt întreprinderi importante din ramura lemnului, una din ramura alimentară opt mori, brutării etc. Vom încerca să vă prezentăm în totalitate situaţia industrila-comercială a Râmnicului, aşa cum este ea expusă în documentul oficial, la care ne permitem să intervenim cu o mică selecţie a unor subiecţi pe ramuri de producţie industrială. Înainte de a intra în amănunte, considerăm că este bine să vă oferim, succint câteva informaţii cu privire la situaţia industrial-comercială a Râmnicului între 1900-1903.
Astfel, la 1900, în Râmnic, existau: industria mare (societatea „Proprietatea”, fabricaţiune de căciuli, funduri de tablă de aramă) alte industrii ( 15 croitorii de dame, 9 croitorii de bărbaţi, 6 cojocării, două tipografii, două ateliere fotografice, un atelier de pictură pentru icoane şi biserici, două ateliere de zugrăvit case, două plăpumării, cinci mori de apă, o pivă, 10 poverne, o giuvergie sistematică, un joagăr(Espunerea situaţiunei judeţului Vâlcea, presentată Consiliului General la deschiderea sesiunii ordinare din anul 1900, prefect C.N. Herescu, tipografia O. Demetrescu, Râmnicu Vâlcea, 1900).

La 1903, despre economia Râmnicului avem informaţii precise şi detaliate dintr-un proces verbal de inventariere şi control făcut în zilele de 26,27, 28, 30 şi 31 martie 1903. Cu această ocazie, au fost controlate toate cele 239 de industrii ce funcţionau pe raza oraşului. Amplasate pe 15 străzi, erau dispuse astfel: Strada Tabaci -22, Călăraşilor – 37, Apostol Dumitrescu -1, Regele Carol I – 8, Dorobanţilor – 17, Ion Dumitrescu – 1, Sfântul Gheorghe -2, Garei – 2, Herăscu – 1, Lahovary – 1, Mihai Bravu – 15, Radu de la Afumaţi – 4 Traian -77, Platforma Bâlciului – 1, Bulevardul Tudor Vladimirescu – 12.
Pe categorii, economia râmniceană se baza pe: industria metalurgică -1, a lemnului -14, construcţii – 3, textilă – 1, pielărie şi confecţii din piele – 6, manufacturi – 1, alimentară – 12, hârtie şi tipar – 3, comerţ – 17, bănci –cooperative de credit, asigurări bursă -3 (Fondul Primăriei, dosar 4/1903, p.171-183).
Industria metalurgică – fabrica de produse de aramă I Iarinay Arnold Succesor, situată, la început, pe strada Călăraşi, nr.93, la 1903, luna martie ( fabrica de aramă cu motor de apă, clădire din zid şi lemn,o cameră de ciocan de lemn, un cuptor pentru înroşit arama, nicovale, depozite de aramă fabricată, lucrează un maestru şi doi lucrători, nota autorului). Din 28 august 1934, produce şi aramă cu sulfat de cupru (Arnold Iarinay, de origine român, născut la 1865, la Orşova, dosar 4/1903).
Industria lemnului este prezentă prin 14 firme de prelucrare a lemnului din care se obţin diverse produse. Depozitul de cherestea „Carpatina”, la 22 octombrie 1931, nr.65 „Carpatina (societate anonimă pentru comerţul de forestieră, cu sediul principal în Bucureşti, strada Bacalogu, nr.4, iar sucursale în Râmnicul Vâlcii, strada Traian, capital 126.075.000 lei, durată nelimitată, având administrator pe d-l Isodor Solomon, n.a.)această societate avea o sucursală şi în Brezoi (Buletinul CCI Vâlcea, Rm. Vâlcea, dosar nr.79/1931).
Cooperativa Industria Lemnului de pe Bulevardul Tudor Vladimirescu, nr.31 cu servicii specializate în tâmplărie. Fabrica Nicolae Hanciu, de pe strada Simionescu, nr.29, unde se produce cherestea (fabrica de cherestea şi export Nicoale Hanciu avea joagăre cu abur. Fraţii Hanciu deschid o fabrică de cherestea încă din anul 1889, având unele secţii şi la Brezoi, n.a. – dosar 1733/29.07.1915 şi 699/19.04.1921).
Cooperativa Forestieră „Sylvia” de pe strada Traian nr.154. Fabrica de butoaie a lui Mitică Şimian de pe strada Simionescu, nr.2: „La 1 ianuarie 1922, Şimian Mitică şi Dumitru deschid o fabrică de butoaie pe strada Apostol Dumitrescu, nr.70-72) – Fondul CCI, dosar 59/1931). Despre Mitică D. Şimian, ştim că s-a născut la 12 august 1893 la Râmnicu Vâlcea şi poseda mai multe afaceri: o fabrică de tăbăcărie, exploatări de păduri, import şi export de tot felul de produse agricole, industriale şi materii prime în ţară şi străinătate (dosar nr.200/30.09.1936)
Fabrica de dopuri a lui Sangheld, situată pe strada Căpitan Simionescu, nr.14 (dosar 4/1903) – (fabrica de dopuri de plută era compusă din două camere de lucru spaţioase, bine luminate, aerate prin geamurile puse, pod pentru preparate, magazie pentru materiale. Într-una din camere, sunt instalate maşinile în număr de şase, lucrează cinci băieţi între 15 şi 28 de ani, 9 femei, între 13 şi 28 de ani – nota autorului).
Joagărul de pe strada Ştirbei Vodă (fostă Călăraşilor) nr.93, proprietar R. Iarinay. Strungărie în lemn a lui Gh. Oţet de pe strada plt. Vasile Olănescu, nr.2. Tâmplărie mecanică a lui Wilhelm Gundisch de pe Bulevardul Principesa Maria, nr.17, la această adresă se fabrica mobilă şi binale(Fond CCI, dosar 1237/1931). În anul 1926, deschide un atelier de tâmplărie mecanică pe strada lt. Costeanu, nr.37, îl radiază în 1931. (Fondul Tribunalului Judeţean Vâlcea, dosar 831/1926). Între 1919-1920, se asociază cu Dietrich şi Speck şi deschid pe strada Tabaci în casele lui Costică N. Barbu, nr. 37, un nou atelier de tâmplărie mobilă (dosar nr.1047/20 iunie 1919). (Wilhelm M. Gundisch este născut la Cisnădie – Sibiu la 23 iulie 1907 iar Mihail Speck este născut la Sibiu, în data de 2 septembrie 1871, n.a.)
Ateliere de tâmplărie fină a lui Vasile Râscă, pe strada plt. V. Olănescu,nr. 7. Joagărul lui Dumitrescu Olt, de pe strada cpt. Simionescu, nr.28. Fabrica „Iosif Laschon”, de pe strada Traian, nr.46. Fabrica „Mesteacănul”, de pe strada Joagărului, nr. 5. Fabrica lui Vasile Chiriţescu, de pe strada Joagărului nr. 5.
Industria construcţiilor: fabrica de sobe de teracotă, proprietar Virgil Codreanu, de pe strada Fundătura Enescu, fabrica de sobe de teracotă, proprietar Simion Traian, de pe strada col. Apostol Dumitrescu, nr.70, întreprinderea „Incodrum” se ocupa cu construcţia de drumuri, având sediul pe strada Splaiul Ioanid, nr.1.
Industria textilă – ţesătură mecanică „Codex”, de pe Bulevardul Tudor Vladimirescu, nr.17. Industria pielii şi confecţiilor din piele – fabrica de tăbăcărie a lui C-tin Hanciu şi fii, strada cpt . Simionescu, nr.4, bis, înfiinţată la 23 aprilie 1924 (dosar nr.59/18.10.1931). C-tin Hanciu şi fii, societate în nume colectiv, pentru comerţul de tăbăcărie, pielărie cu sediul în Râmnicul Vâlcii, capital numeral 2.100.000 lei (Fondul CCI 1930-1931.)
Fabrica de tăbăcărie a lui Alexandru Podia, situată pe strada cpt. Urşeanu, nr. 11.
Fabrica de tăbăcărie Oprea Şimian şi fii, situată pe strada col. Apostol Dumitrescu, nr. 68 (fostă Călăraşilor – dosar 36/6.10.1931) Societatea desfăşoară comerţul de fabrică de tăbăcărie, pielărie şi exploatări de păduri. Are o sucursală în Caracal, jur. Romanaţi cu capital subscris de 9.000.000 lei, este înfiinţată la 7 iunie 1923, pe durată nelimitată, având asociat pe Nae O. Şimian, Romică O. Şimian şi ing. A. O. Şimian (Buletin CCI Vâlcea, pag.LIV).
Fabrica de piele a ing. Nicoale Lupaş, pe strada col Apostol Dumitrescu, nr. 72). Născut la Săliştea Sibiului în ianuarie 1874, la 20 mai 1913, înfiinţează o tăbăcărie şi o curelărie pe strada cpt. Simionescu, nr.16)
Fabrica de pielărie Costică N. Şteflea, situată pe strada cpt. Simionescu, nr. 10 ( născut la Râmnic, în 24 martie 1890, la 22 noiembrie 1920 făcea comerţ de măcelărie în Hala Centrală cu firma „La răsărit de soare”, încheie afacerea la 6 octombrie 1932. În 11 septembrie 1920, deschide fabrica pentru industria pielăriei pe strada Călăraşilor, nr.83 8dosar 2096/1920 şi nr.127/1932)
Industria de manufactură şi confecţii – atelierul de croitorie al doamnei Victoria D. Grabovschi (născută în Bucureşti la 24 iulie 1899, de meserie menajeră, n.a), situat pe strada General Praporgescu, nr.9, cu firma „Croitorie de dame” (Buletinul CCI, p.XLVI, dosar nr.1027/30.11.1931).
Industria alimentară – bine dezvoltată, însumează nu mai puţin de 12 întreprinderi bine şi foarte bine dezvoltate: moara ţărănească de pe Iazul Morilor, a Olgăi Geltsch (informaţii suplimentare, Olga Geltsch şi Pascalopol M. Maria se înregistrează , la 1 februarie 1933, cu afacere de industrializare şi comercializare cu cereale şi derivatele lor, cu sediul în Râmnicul Vâlcii, n.a.), strada Ştirbei Vodă, nr. 109 cu numele firma „Moara Geltsch- cereale şi derivatele lor”(dosar 23/1934/ firme CCI nr.78/1935, nr. de înregistrare 1/1933) este dizolvată şi lichidată în august 1935.
Moara ţărănească a lui C. Hanciu de pe Iazul Morilor (era o moară de apă cu 2 pietre, măcina porumb la una din pieţe, scotea şi făină, era compusă din camera de morărit, o cameră atelier şi una pentru morar. Lucra numai morarul, avea ieşire la strada Abator, n.a.).
Brutăria lui Nia. A. Moraru, situată pe strada Traian, nr. 118 (dosar 283/22.01.1925).
Fabrica „Picadili” producea un bogat sortiment de bomboane şi rahat, situată pe strada Traian, la nr. 97.
Brutăria lui Ioan Miclăuşi, strada Traian, nr.71, firma „La Ardeleanu” (dosar Registrul firmelor comerciale, 10.02.1938).
Moara ţărănească a lui Gh. Ştefănescu, strada col. A. Dumitrescu, nr.54.
Brutăria lui Mihai C. Pita, strada Traian, nr.79.
Brutăria lui Ioan D. Marin, strada N.A. Constantinescu, nr.4 (Ion Dumitru Marin, născut la 15 august 1907, în Argeş, n.a.).
Fabrica de mezeluri a lui Ion Purice, strada cpt. Simionescu, nr.23. Moara ţărănească a lui Dumitrescu Olt, strada cpt. Simionescu, nr.28.
Moara cu ciocane a maiorului în rezervă Vasilescu, strada Matei Basarab, nr.53.
Moara ţărănească a lui Avramescu S. Soiu, strada Ştirbei Vodă, nr.49.
Industria hârtiei şi tiparului
Tipografia Gutenberg (tipografia se ocupa cu comerţul şi legătura de carte, cu un capital numerar de 500.000 lei, n.a.), Bld. Tudor Vladimirescu, nr. 57, iar din 30 martie 1928, funcţiona pe strada g-ral Praporgescu, nr. 10, sub conducerea lui D.S. Petrescu (F.C.C.I, dosar 29/1931).
Tipografia „Unirea”, strada Traian, nr. 153.
Tipografia – legătorie de carte a episcopiei, situată pe strada Carol I, nr.52.
Alte industrii nespecificate – atelierul de fierărie- rotărie a lui Nicolae I. Rodeanu( născut la Râmnicu Vâlcii, în 2 septembrie 1907, n.a.) , situat pe platforma bâlciului, nr. 4. Aici, se confecţionau curele şi şelărie (dosar 993/18.11.1931); atelier de reparaţii de cauciucuri şi caiere de automobile şi biciclete a lui Iosif Hess, strada Traian, nr.77; Uzina electrică a Societăţii electrice Râmnicul Vâlcii, strada Mircea Vodă, nr.13, împuterniciţi, ing. W. Kaiser şi Daniel Wilhelm (dosar 250/19.11.1931). Producerea şi comercializarea energiei electrice în oraş se făcea de Societatea Electrica, cu un capital de 14.000.000 lei, înfiinţată la 1931, pe o durată de 40 de ani (Buletinul CCI, p. LXXIV); atelierul de reparaţii mecanice a lui Marin D. Badea, strada Regele Mihai I, nr. 5 (dosar 602/6.04.1921); atelier de reparaţii diverse, proprietar Gh. Mongescu, strada Traian, nr. 46): atelier de reparaţii mecanice, proprietar Pompiliu Vizitiu, strada Ştirbei Vodă, nr.15; atelier mecanic de reparaţii tehnice industriale, instalaţii de apă şi canale, proprietar Iosif Kopetzi, strada Carol I, nr. 4 şi strada Ştirbei Vodă, nr.87 (dosar 802/1931, nr.2519/25.10.1921); atelier de reparaţii –automobile a lui Vasile Boască, strada plt. Vasile Olănescu, nr.7; atelier de sudură autogenă, a lui C-tin Troaşcă, strada Alexandru C-tinescu, nr.52 (dosar 1146/1901 şi 930/20.10.1931); atelier de rotărie-caroserie a lui Ilie Piţigoi, strada Alexandru C-tinescu, nr.52 (dosar 1760/24.07.1921); atelier pentru reparat motoare electrice, strungărie şi auto – garajul Vâlcea, proprietar Dumitru Minculescu (soţul Getei Minculescu, care avea o drogherie în Piaţa Centrală, n.a.); ateliere de pe strada Traian şi Halei, nr. 3 (Buletinul CCI 932/20.10.1931).
Întreprinderile comerciale – existente în anul în care s-a făcut acest recensământ în vederea naţionalizării, au fost inventariate 17 unităţi comerciale: farmacia „La Coroana Regală” (fondată în anul 1893 şi condusă de către Iosefina Paslavok, între 1935-1940, a fost condusă de Dinu Şimian, ginerele d-nei Bejan, n.a. ) (dosar 41/1932); restaurantul „Gambrinus”, strada Traian 87; restaurantul „Mercur”, Tudor Vladimirescu 4; cârciumă-restaurant, proprietar Gh. D. Popescu, Ştirbei Vodă, nr.5; cinema –teatru „Adreani”, Tudor Vladimirescu, nr.32, pe lângă, funcţiona un bufet-restaurant (dosar 90/1933); cinema „Aro”, strada Traian 182; societatea anonimă „Unirea” se ocupa cu desfacerea produselor de petrol şi derivatele lor, Tudor Vladimirescu 9; fabrica de gheaţă a lui Eugen Tetoianu, strada Regele Ferdinand nr.23; fabrica de ape gazoase a lui Gh. I. Galan, strada ltc. Alex. Costean, nr.16; fabrica de ape gazoase a lui I. Roşianu, strada col. Ionescu Pop, nr.111; societatea anonimă „Distribuţia” avea un depozit de produse petroliere pe Tudor Vladimirescu, nr. 5; motoare de tăiat lemne, 2 ale lui Marin Lăzărescu, strada Al. Lahovary, nr.15; bodega lui Ion Curecheanu – cafeneaua modernă, înfiinţată la 9 aprilie 1929, strada Traian 132 (dosar 1279/1931); motoare de tăiat lemne 2 alei lui Nicu Jianu, strada Traian, 301; motor de tăiat lemne a lui Nicoale Cipu, strada Traian, nr.74; băcănia lui Kerop Sarchisian, produse de cafea şi coloniale cu firma „ La Elefant”, funcţiona din anul 1929, strada General Praporgescu, nr.6 (dosar 1268/1931); băcănia lui Dikran Sarkisian desfăcea produse de cafea, coloniale şi altele, cu firma „La Cămila”, strada General Praporgescu, nr.2, funcţiona din 1913 (dosar 2627/22.09.1924).
Bănci, cooperative de credit, asigurări, bursă
Banca Românească Naţională, strada General Praporgescu, nr.18; Banca de Scont a României, strada Lahovary, nr. 2 (societate anonimă pentru comerţul de bancă, cu sediul principal în Bucureşti, strada Eugeniu Carada, nr.3, înfiinţată în anul 1911, 7 octombrie, strada Lahovary, nr.2; Creditul Naţional Agricol, strada Traian, 164.
Diverse alte întreprinderi
Cooperativa de Consum a Sindicatelor, strada Traian 107, Cooperativa de Consum Agrariană, strada Traian 93, Federala Cozia, strada Gabriel Stoianovici, nr.5.
NOTĂ: în 2 aprilie 1948, au fost expropriate pământurile lăsate prin Legea Reformei Agrare în posesia foştilor moşieri – 50 ha. Prin această lege, au trecut în patrimoniul statului farmaciile, laboratoarele, depozitele de medicamente, au fost naţionalizate imobilele care au aparţinut foştilor industriaşi, moşieri, bancheri, mari comercianţi (Decretul 134/2 aprilie 1949, dosar 9/1949, fondul 8).
Mihail TITI GHERGHINA