10 lucruri de știut despre Nicolae Ceaușescu, la centenarul nașterii sale


S-a născut la 26 ianuarie 1918, în Scorniceşti, Olt, al treilea din cei zece copii ai lui Andruţă şi Alexandrina Ceauşescu. La vârsta de 12 ani, pleacă la Bucureşti şi se angajează ca ucenic la diferite ateliere şi fabrici.
În 1933, se înscrie în cadrul UTC, secţia de tineret a Partidului Comunist Român, formaţiune politică ce activa în ilegalitate, iar în 1936, este condamnat la trei ani de închisoare, fiind încarcerat la Doftana pentru distribuirea unor pamflete comuniste.
În 1939, o cunoaşte pe Elena Petrescu la o reuniune a tinerilor comunişti iar peste șase ani se căsătoresc.
În 1940, este arestat din nou și stă trei ani la Jilava, iar ,până la 23 august 1944, va mai petrece un an de detenţie la Târgu Jiu, perioadă în care îi întâlneşte pe Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Chivu Stoica.
La alegerile din 28 martie 1948, este ales membru în Marea Adunare Naţională, calitate pe care şi-o va păstra până la sfârşitul vieţii, deţinând funcţii importante guvernamentale: adjunct la Ministerul Agriculturii (1949-1950), adjunct la Ministerul Forţelor Armate (1950-1954) cu gradul de general-maior. Cinci ani (31 mai 1950-3 octombrie 1955) a făcut parte din Prezidiul Marii Adunări Naţionale, fiind şi preşedinte al Comisiei pentru politică externă. Pe 19 aprilie 1954, devine membru al Biroului politic şi este ales secretar al Comitetului central al PMR, intrarea lui în rândul liderilor partidului.
În martie 1965, a fost ales prim-secretar al PMR. Comportamentul lui s-a schimbat radical după vizitele sale în China şi Coreea de Nord din cursul anului 1971. Încântat de ceea ce văzuse, s-a hotărât să aplice acasă acelaşi model ideologic. Astfel, la plenara CC al PCR, din noiembrie 1971, s-a deschis calea către noua revoluţie culturală.
Prin alegerea sa în funcţia de preşedinte al Republicii pe 28 martie 1974, a monopolizat întreaga putere în stat.
În perioada următoare, prin propagandă, a fost creat un adevărat mit în jurul său: a fost falsificată biografia şi istoria naţională pentru a ilustra măreţia regimului socialist şi a conducătorului, considerându-se un personaj istoric pe linia lui Burebista, Decebal şi a domnitorilor medievali. În presă, la radio şi la televiziune, prin intermediul operelor publicate, preaslăvirea făcea parte din propaganda specifică amplificării cultului personalităţii.
În timpul Congresului al XIV-lea al PCR din 20/24 noiembrie 1989, a anunţat achitarea completă a datoriei externe şi a acuzat violent un complot al Statelor Unite şi ale Uniunii Sovietice împotriva ţărilor mici printre care se număra şi România.
În dimineaţa de 18 decembrie, pleacă într-o vizită oficială în Iran, deşi evenimentele din Timişoara luaseră amploare. Întors pe 20 decembrie din Iran, susţine un discurs la radio şi televiziune în care pune evenimentele de la Timişoara pe seama unor „elemente huliganice de tip fascist”, instigaţi de „cercurile reacţionare imperialiste”, şi anunţă convocarea unui mare miting a doua zi la Bucureşti. Pentru el, a fost începutul sfârşitului.
Sursa: Historia.ro