Vitralii: Portretul unei cărți*

Vreau să fac portretul acestei cărți pornind de la o mică poveste. Poate sunt cititori care au mai auzit-o. Mi-l imaginez pe Sisif, rostogolindu-şi stânca spre vârful muntelui. Îi este greu, deosebit de greu, dar e fericit, pentru că singur și-a ales această caznă. Deci,  nu are de ce să se plângă. El ştie că acest munte este al lui și trebuie neapărat să-l urce. Stânca se va rostogoli peste el, dacă nu depune efortul necesar… L-am auzit spunând: „Acest munte este chiar viaţa mea și am de gând să dovedesc oamenilor nu faptul că pot reţine stânca în vârf, ci că o pot sui” Iată, cred, înţelepciunea de care avem nevoie. 

Mi-i închipui în locul lui Sisif pe Eugen Petrescu și Constantin Mănescu – Hurezi, coordonatorii ediției, cei care a proiectat și au pus în operă un uriaș proiect: 20 de schițe de portret, 20 de vâlceni la ceas aniversar. Mi-l închipui în locul lui Sisif și pe cel care, în zeci de ore de-a rândul, a tehnoredactat 600 de pagini în câteva secțiuni distincte: Oameni și anotimpuri; Galeria portretelor; Galeria foto; Indice de autori și colaboratori. L-am numit  pe Valentin Pițigoi, neîntrecut în arta de a plămădi o carte. N-am uitat-o nici pe graficiana Violeta Scrociob, care, cu un talent impresionant, a zugrăvit în cărbune chipurile celor aleși de zici că-s vii. Şi, astfel, fiecare cu lucrul său a reușit o operă – eu îi zic măiastră – și cred că-mi dau dreptate cititorii. Toți patru, împreună cu vreo douăzeci de colaboratori, harnici și talentați, au mers până la capăt, în vârf de munte, învingând greul urcuș. Acolo, pe acel munte, s-a întâmplat minunea, pe care sâmbătă, în Catedrala Cărții, am botezat-o în cazanul cu laurii unor cuvinte alese. Felicitări!

*„Oameni ai Vâlcii la ceas aniversar” (Schițe de portret). Editura Antim Ivireanul, 2014