Sute de mineri preferă disponibilizarea
• potrivit unor surse sindicale
Transferul minelor nu este vestea cea mai bună pe care o puteau primi ortacii vâlceni la început de an. Chiar dacă pare soluția ideală pentru liniștirea apelor, această tranzacție nu înseamnă automat confortul ori siguranța zilei de mâine pentru ei. În fapt, între potențialul financiar al CEO și cel al Consiliului Județean Vâlcea, pentru minerii din Berbești Alunu tot prima varianta ar fi cea mai ușor de digerat: „Oamenii gândesc problema simplu: mai bine plec acum cu Ordonanța 36, cu niște bani siguri, decât să mă dea afară pe nimic într-un an sau chiar mai puțin! E o logică de bun simț până la urmă a omului care știe și vede cum se mișcă lucrurile într-o parte și în cealaltă. Majoritatea celor care ar accepta pe loc acești bani este formată din oameni de vârstă mijlocie și chiar mai mult, care au niște ani în minerit și numai în minerit și care nu știu dacă mai au unde să-și găsească de lucru dacă vor primi un șut în fund. În mod cert, la Panga și la Seciuri sunt astfel de cazuri cu sutele. Ajunge să stai de vorbă cu ei și vei vedea imediat că sunt disperați, nu doar îngrijorați. Ori așa, dacă primesc undeva la 10-11 salarii compensatorii, rămân și ei cu 30.000 de lei, adică au un ceva de unde să poată pleca mai departe, nu? Îi poate condamna cineva pe aceștia oameni că gândesc în acest mod când totul prin Vâlcea se prăbușește?!” este părerea autorizată a unui lider de sindicat. Partea cea mai proastă în această ecuație ideală pentru mineri vine din faptul că gorjenii de la CEO nu au anunțat nici un plan de disponibilizare în acest sens, tocmai pentru că „povara Berbești-Alunu” este anunțată să fie preluată de CJ Vâlcea. În fond, de ce ar mai plăti pentru niște oameni care în câteva săptămâni, maxim luni oricum n-ar mai fi în evidențele lor?