Suspendarea preşedintelui Traian Băsescu a deschis MOMENTUL ADEVĂRULUI

Încă de la instalarea sa, Guvernul Ponta a fost continuu atacat cu fumi­­gene aruncate din orangeria pedelistă peste care s-a suprapus şi păienjenişul de intrigi cu care ne-a obişnuit Instituţia prezidenţială. Gâlceava alimentată copios de fariseii actualei opo­ziţii a avut un scop clar şi anume de a detur­na Exe­cu­tivul din calea care duce spre descoperirea coterii­lor cu care s-au ocupat guvernele anterioare. La rân­dul său, preşedintele Traian Băsescu, încă din clipa când l-a desemnat ca premier pe Victor Ponta, nu a urmărit decât să compromită orice iniţiativă sau de­mers ministerial folosindu-se de funcţionări­mea nu­mi­tă politic de PDL în principa­lele instituţii ale statului.

Şi unii şi alţii au dorit să şteargă imaginea foste­­lor guvernări ale căror măsuri anticriză s-au rezumat doar la amputarea salariilor şi pensiilor care au sărăcit mai mult de jumătate din po­pu­laţia ţării. De asemenea, prin lipsa oricărei intervenţii în susţinerea eco­no­miei reale, (cazul OLTCHIM este doar un exemplu), guvernele portocalii n-au făcut decât să provoace iureşul falimentelor şi creşterea neîncre­derii populaţiei în instituţiile statului. Este notorie în acest sens situaţia lăsată de PDL la POŞTA ROM­NĂ, unde s-au identificat fraude uriaşe. La fel, în siste­mul energetic, unde fostul ministru Adriean Videanu a baleat boiereşte printre contractanţii de energie privile­giaţi. După cum tot fostului ministru Videanu i-a aparţinut şi decizia extrem de păguboasă pentru economia naţională de a fi aprobat să se exporte energie la preţul de 128 lei/Mw, în timp ce preţurile pe piaţa europeană erau cantonate la 220 lei/Mw. Abia acum, prin măsura radi­ca­lă luată de Guver­­nul Ponta, în direcţia reorganizării Hidro­elec­­trica, se urmă­reş­te scoa­te­rea acestei Companii de sub influenţe nefaste şi, implicit, sta­bilitatea locurilor de muncă din sector.

Cu ce au mai fost „pricopsiţi” românii de fostele guverne ale PDL? Să luăm, de pildă, exemplul heirup-is­mului cu care acestea au promovat direct acte normative prin asumarea răspunderii fără ca legi extrem de im­portante să fi fost în prealabil dezbă­tu­te în Parlament: la 22 iunie 2009 este asu­ma­tă direct răspunderea guverna­men­tală pe Codul Civil şi Codul Penal; la 28 octombrie şi 14 decembrie 2010 se întâmplă acelaşi lucru cu Legea Edu­caţiei şi Legea – cadru privind salarizarea unitară a funcţionarilor publici; în acelaşi mod, la 8 martie 2011 intră în vigoare noul Cod al Mun­cii. Acest iureş în folosirea repetată a asumării răspunderii a constituit un abuz guvernamental fără precedent.

Ni s-a vorbit până la saturaţie des­­pre reforme imaginare pentru că refor­me reale n-au existat. Ele s-au rezu­mat la incitarea între diferite cate­gorii sociale, iar diversiunile au şters orice urme de guvernare irespon­sabilă.

Centrul de comandă al unor astfel de guvernări avea toate ledurile aprinse la Palatul Cotroceni unde Traian Băsescu nu se vedea decât deasupra celor­lalte puteri ale statului, el declarându-se, de altfel, nu ca pre­şedinte, ci ca „şef al statului”, noţiune care nu există în Constituţie. Tocmai de aceea, dispreţul, incompetenţa şi aroganţa politică nu puteau să mear­gă la nesfârşit. Noul prim ministru, Victor Ponta, a simţit nevoia imperioasă de a transmite un mesaj foarte clar privind hotărârea sa de a reinstaura drep­tu­rile democratice, de a eradica dispreţul şi infatu­area cu care largi categorii soci­ale au fost tratate sub oblăduirea lui Traian Băsescu de către oligarhia care se vedea etern instalată la pupitrele de comandă ale Puterii.

Momentul adevărului nu mai putea întârzia. El şi-a deschis porţile săptă­mâna trecută în Parlamentul Româ­­­niei, unde 256 de aleşi ai poporului au hotărât prin votul lor suspendarea preşedintelui Băsescu.