Secretele creatorilor de artă populară
Până pe data de 13 martie 2015, la Secţia de Etnologie şi Folclor „Mihai Pop” vor putea fi răsfoite albumele organizate în expoziţia de carte „Creatori de artă populară”. Pe la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, apăreau primele semne de îngrijorare cu privire la soarta artei populare româneşti. A trecut o perioadă destul de lungă de atunci şi arta populară continuă să existe, fenomen mereu prezent în viaţa cotidiană, acela al trecerii de la o epocă la alta, cu adaptările de rigoare. Esenţial este ritmul transformărilor. În arta populară şi în meşteşugurile artistice, sunt încorporate valori „externe” ale umanităţii în genere, legate de împlinirea unor nevoie fundamentale ale omului. Pe lângă aceste nevoi, omul mai resimte şi necesitatea comunicării în cadrul căreia limbajul frumosului este unul dintre cele mai generale prin conţinut şi dintre cele mai particularizante prin expresie şi formă. Etnologic vorbind, casa, care este un adăpost, dar de cele mai multe ori şi operă de arhitectură, participă la configurarea culturii spirituale a grupului social respectiv. La fel se poate spune şi în cazul obiceiurilor, de ceramică sau de textile, fiecare având şi un aspect utilitar şi unul care ţine de aprecierea estetică. Cel care îmbină ambele aspecte într-un obiect unic, bivalent ca funcţie, este creatorul a nenumărate obiecte aparţinând totodată, tehnicii şi artei. Dezvoltată pe un teritoriu bogat în ample tradiţii de artă, cultura populară românească este vie, manifestând resurse capabile să se adapteze transformărilor care au avut loc după cel de-al doilea război mondial şi după anii ’90.
Elisabeta PEARCU, bibliotecar al Secţiei de Etnologie şi Folclor „Mihai Pop”