Se întorc morţii acasă

Pentru că vineri seara vom fi prezenţi la momentul lansării unui cărţi scrise de domnul Cornel Constantin Ciomâzgă, trebuie să înţelegem, mai întâi, de ce “se întorc morţii acasă”. De ce este această carte atât de “răvăşitoare”? Doar pentru că abordează tema morţii sau momentul acela de întoarcere a unei fiinţe umane din tărâmul Lumii de Apoi sau, mai degrabă, pentru confesiunea personajului, venită în urma unei terifiante experienţe.
“Lucrarea”, care fusese tipărită în 2004, după ce se retrăsese în chiliile unor mănăstiri pentru a ieşi de acolo cu această carte care avea să spargă tiparele, se spune că a devenit un bestseller, fiind declarată “cel mai căutat roman postrevoluţionar”, tirajele epuizându-se cu rapiditate de fiecare dată.
Timp de un deceniu, autorul a cutreierat, ni nou, sihăstriile şi alte locuri tainice,  pentru ca în acest an să revină cu o nouă carte, o întâmplare odinioară reală, cu  nişte personaje cândva aievea. Volumul are un subiect “împrumutat tot din realitate”, cum ne spune autorul, având ca personaje principale un călău şi victima sa. Un fost torţionar comunist şi cea mai opresată victimă a lui se întâlnesc după zeci de ani, fiecare cu viaţa sa incredibilă, spre a trăi împreună o experienţă neobişnuită.
Găsim aici o partitură literară, având în compoziţie poveste, învăţătură şi pildolologie creştină. Dar de ce a pus scriitorul acest titlu, oarecum macabru? Deoarece cartea surprinde dialogul autorului cu un om întors din moarte. Un dialog care s-a derulat timp de trei ani, timp în care au vorbit  despre moartea lui, dar mai cu seamă despre viaţă. Despre experienţa din mormânt, dar şi despre drumul până acolo.
Din această confesiune, scriitorul a descoperit că interlocutorul său fusese unul dintre cei mai aprigi torţionari ai regimului comunist. Autorul îndrăzneşte să dezvăluie cum torţionarul ajunge să se spovedească unui bătrân duhovnic care fusese cândva, cu 36 de ani în urmă, nici mai mult nici mai puţin decât cea mai opresată victimă a lui.
În timpul spovedaniei, torţionarul nu-l recunoaşte pe bătrân, dar acesta şi-l reaminteşte şi, ca duhovnic, este nevoit să-l asculte spovedind, printre alte orori, cum i-a ucis fratele, cum i-a violat sora şi cum i-a întocmit lui însuşi un fals dosar, în urma căruia avea să capete 21 de ani de muncă silnică.
Intenţia domnului Ciomâzgă este aceea de a fi de folos, în aceste vremuri meandrice şi neguroase, multora dintre aceia care au auzit, poate, vorbindu-se despre lucruri de felul acesta, dar sigur nu dintr-o astfel de perspectivă. Mai cu seamă că torţionarul trăieşte până la urmă, într-un anume fel, experienţa unei convertiri spectaculoase. El înţelege într-o bună zi ce înseamnă iubirea, iertarea, sensibilitatea, bunătatea care pentru el nu existaseră nici măcar în vocabular. Momentul întâlnirii are darul ca cei doi să trăiască împreună o experienţă ieşită din comun.
Cornel Constantin Ciomâzgă, născut în 1956, în preajma Mănăstirii Neamţului, este jurnalist şi scriitor român contemporan. A debutat sub pseudonimul Cornel Cupşa. A studiat regie de teatru şi film, apoi a continuat cu studii de psihologie şi teologie. Autorul este un publicist al anilor ’90, întemeietor şi director al unor publicaţii şi al primelor posturi de radio private din România, profesor la Facultatea de Jurnalistică.
Scriitorul şi jurnalistul Cornel Constantin Ciomâzgă vorbeşte despre problemele cu care se confruntă societatea românească în aceste vremuri. „Numai cel ce va fi învăţat să moară va fi ştiind să trăiască. Cum să învăţăm să murim, când nouă, tuturor, ne este îngrozitor de frică de moarte? Să învăţăm să murim noi, părinţii, pentru copiii noştri şi noi, copiii, să învăţăm să murim pentru părinţii noştri. Să murim noi, fiecare, în fiecare ceas, în fiecare clipă, de zeci şi de sute de ori pe zi pentru celălalt, făcându-i mereu lui loc în viaţa noastră. Trăim într-o lume în care zeci de manuale îl învaţă pe om cum să-l ucidă pe celălalt, cum să-şi facă el loc în viaţa aceasta, cum să-i ia locul celuilalt“, ne spune autorul.
Sunt sigur că întâlnirea cu acest om de cultură va fi un moment de bucurie şi de mare încărcătură spirituală pentru publicul vâlcean.