„Sănătatea consumă multe fonduri, dar valoarea stă în tratarea bolnavilor”

• declară Adrian Bușu, jurist Colegiul Medicilor Vâlcea

An de an, guvernanții care se pe­rindă pe la Putere fac zeci de schim­bări, dar parcă în niciun alt domeniu nu se aduc atâtea modificări ca-n Să­nă­tate și Educație. Sănătatea a fost su­pusă zecilor de teste; fiecare minis­tru a venit cu o idee, iar anul acesta s-a pus punctul pe i prin închiderea spi­talelor. Cică, pentru a face econo­mie… Pentru a afla cât de bune sau mai puțin bune au fost toate aceste modificări, am apelat la Adrian Bușu, juristul Colegiului Medicilor Vâlcea:

Aveți o experiență vastă în spate în domeniul Sănătății. Vorbind de reforma în sănătate, fiecare ministru care s-a perindat pe la Ministerul Sănătății a vrut să-și pună amprenta. Fac bine aceste schimbări; fiecare ministru cu o idee, sau nu fac altceva decât să bulverseze lucrurile?

– Ideea de a subordona politic sis­temul sanitar, ideea pusă în practică de fiecare ministru, toate acestea nu fac altceva decât să împiedice Sănă­ta­tea să ajungă la performanțe. Județul Vâlcea are șapte spitale publice și două private. În ultimele două spitale nu există plângeri legate de lipsa medicamentelor, a hranei pacienților sau a lenjeriei de pat, dar apare un alt fenomen: programarea pacienților la internare. Spitalul Județean de Ur­gen­ță alături de Maternitate, dar și spita­lele din Drăgoești, Mihăești și Drăgă­șani ar fi trebuit să rămână la stat. Unitățile din Brezoi și Horezu le-aș fi pri­vatizat. Aș fi deplasat o parte din pa­cienți, mă refer la cronici, spre unitățile private, iar cei cu afecțiuni acute, sub pragul sărăciei, ar fi fost trimiși în spitalele publice. Toate astea ar fi trebuit gândite la finele anului ’90, fără a subordona sistemul sanitar politicii. Dacă, prin absurd, mâine aș fi pus ministru al Sănătății, acesta ar fi programul meu la investire.

Mulți oameni și-au dat cu părerea și spuneau, în cazul Spitalului Băl­cești, fie că acesta nu ar fi trebuit în­chis deoarece deservea mii de local­nici din zonă, fie că era  spital „doar cu numele”. Cum vedeți dumneavoastră închiderea spitalelor și soarta celui din Bălcești?

– A fost o greșeală imensă închi­derea Spitalului Bălcești. Argumentul? Activitatea medicală nu se cuantifică economic. E adevărat că-n sănătate se consumă multe fonduri, dar valoa­rea stă în salvarea și tratarea oame­nilor. În Bălcești, erau rezolvate, anual, 2.700 de cazuri, majoritatea afecțiuni cronice generate de sărăcie. În plus, vorbim de populația cu cea mai avan­sată rată de îmbătrânire. Problemele de sănătate ale oamenilor au la bază, în primul rând sărăcia, iar în al doilea rând, acești oameni au muncit la CAP-uri, muncă ce a dus la uzura lor fizică și psihică. Să spunem că din cele 2.700 de cazuri, jumătate mergeau la spitalele din Drăgășani și cel de Urgență. Rămânem cu 1.300 de cazuri pe an și două autosanitare. Estimăm că 300 de oameni se descurcă și ajung la spital cu ce pot, dar rămân 1.000, iar cele două salvări nu fac față. Plus că Ambulanța Bălcești are un singur medic. În contractul cu CAS, se specifică clar că, dacă nu e medic pe ambulanță, decontarea se face pe kilometri parcurși, iar, în situația de față, ambulanța intră în faliment. Sunt 21 de localități ce țin de Bălcești și 45.000 de suflete.

Ce se întâmplă acum în Bălcești cu asistența medicală?

– Au rămas doar cabinetele de fa­milie și lucrul acesta se vede. Era mare nevoie în zonă de un medic pneu­moftiziolog. Acesta plecase  pen­tru un timp la Dolj, dar s-a reîntors și are un cabinet în sediul fostului spital, cabinet ce ține de Spitalul Județean. Spitalul din Bălcești stă în picioare din 1865; strămoșii noștri au considerat că, într-un târg de țară, este nevoie de spital, au luptat să-l păstreze în timpul celor două războaie, iar noi îl închi­dem; doar consumă fonduri. 16 mili­arde de lei consumă spitalul pe an.

Centrul de Permanență Medicală a picat…Centrul Multifuncțional?

– Centrul Multifuncțional e o ches­tie ireală. Președintele CJ Vâlcea, Ion Cîlea, a fost bine intenționat. Dispo­zi­țiile legale prevăd însă existența a 20 de paturi și mai multe specialități. În plus, este nevoie de oameni și nu-i putem lua de la Spitalul Județean. Cât să mai întindem acest spital? Practic, n-are cum să fie realizat. Cîlea merită lăudat că  a încercat, dar nu a depins numai de el.

Am închis spitalele, ca o măsură de austeritate…pentru a face econo­mie. Parcă, totuși, lucrurile s-au înrău­tățit: fără asistență medicală în unele zone, pacienții continuă să-și achizi­țio­neze medicamente din proprii bani… Merită, până la urmă, toate aceste eforturi?

– Nu…s-au înmulțit decesele din cimitir cu oameni ce puteau fi salvați. În zona Bălcești, sunt foarte multe cazuri de ciroză, iar acum toate sunt tratate la Spitalul Județean de Urgen­ță. Am făcut 16 miliarde pe an econo­mie, dar nu interesează pe nimeni cât a tras în jos Spitalul Județean. Ne fu­răm singuri căciula. Cele 16 miliarde de lei au fost depășite cu mult. Popu­lația sună la ambulanță, ambulanța nu ajunge, se moare și se ajunge la Colegiul Medicilor. Când gândești o strategie de sănătate pe economie, încurci lucrurile.

Județul nostru s-a făcut remarcat, la nivel central, fie pentru locul I la alu­necările de teren, fie pentru fraudă informatică și, în ultimii trei, patru ani, pentru așa-zisele cazuri de malpraxis, începând cu cazul locotenentului din Irak, cel al femeii care a născut în toa­leta spitalului și, recent, alte două ca­zuri, printre care cel al nou-născutului de­cedat în drum spre Policlinica Polizu din capitală. Cum comentați toate aceste cazuri?

– În antiteză cu cazuri tragice, avem peste 80.000 de pacienți tratați cu brio la Spitalul Județean de Ur­gen­ță, iar alte 20.000 în celelalte unități medicale. Dacă, într-un an, avem 80.000 de oameni tratați și unul, două cazuri tragice, atunci în Vâlcea se face medicină. Din păcate, munca medicilor sau a asistenților nu va fi subiect de presă care să se vândă. Medicina nu e o știință exactă. Corpul uman nu va fi niciodată cunoscut în totalitate. În America, la puțin timp după ce femeia aceea din Vâlcea a născut în WC-ul spitalului, o femeie a născut în timp ce aștepta la coadă să fie consultată, dar nimeni nu a făcut tam-tam. În Româ­nia, medicii sunt puși la zid, executați la rece.

O parte din oameni au impresia că instituția unde activați, Colegiul Medi­ci­lor, pledează, până la urmă în favoarea medicilor, nu al pacienților. Câte din cazurile înregistrate aici, în ultimii cinci, șase ani, s-au soldat cu sancționarea medicilor?

– 10% din plângeri au fost înte­meiate. Când moare un pacient, din cauza durerii, rudele consideră că vina aparține medicului. Când este dema­rată ancheta, tot rudele nu acceptă discuții în baza rezultatele obținute de Medicina Legală. Medicul legist spune de ce a murit omul; el își dă seama dacă e de vină practica medicală sau nu. În zece ani, nu ni s-a întâmplat să ni se întoarcă vreo decizie.

Maternitatea… Cum vedeți dum­nea­voastră trecerea Spitalului de Obstetrică-Ginecologie ca secție a Spitalului Județean de Urgență?

– Desființarea Maternității și crea­rea unei secții este o greșeală, în opi­nia mea. Maternitatea ar trebui să beneficieze de fonduri adecvate. Ro­mânia, însă, nu are un plan de control al natalității. În prezent, nu există un plan de stimulare a natalității, fapt pentru care, în multe zone, dăm peste populație îmbătrânită.

Deocamdată, angajații  Materni­tății și-au primit salariile, dar cu greu. Să se aștepte, de acum încolo, la ceva restructurări?

– Președintele CJ Vâlcea nici nu vrea să audă de restructurări. Nu se justifică. Este nevoie de medici; nu ne permitem nici gândul să dăm afară din medici. Singurul lucru e că trebuie să se stabilească o descentralizare a fondurilor de la Ministerul Sănătății la autoritățile locale. Nu trebuie lăsat Con­siliul Județean fără bani, când acesta știe de cât are nevoie. Acum, CJ Vâlcea a primit doar un sfert din banii solicitați. Concluzia e că Sănăta­tea nu trebuie gândită ca economie.

Vă mulțumesc!