Rasmus Poulsen, la două zile, după calificarea ratată pentru Final Four de la Graz. Unde a greșit și cum apreciază viitorul echipei de handbal feminin SCM Râmnicu Vâlcea
„Calificarea s-a pierdut în meciul de la Thuringer / Am eșuat în pregătirea mentală/ Despre Rebeca Necula, ca lider/ Apărarea, punct sensibil/ Obiectivul va fi Top 5 pentru sezonul viitor”
Rasmus, două zile după meciul din Thuringer (interviul fost realizat marți după-amiaza-n.a.), după ceea ce a fost o dezamăgire pentru toată lumea. Poate au fost 48 de ore pentru a te liniști și a-ți aduna gândurile care bănuiesc că au luat-o razna de duminică seara. Deci, unde ești acum după două zile, mental vorbind?
Încă mai sunt multe gânduri. Poate că sunt puțin mai liniștit, puțin mai relaxat. Dar aș spune că depinde de stare, de moment. Pentru că pot găsi atât de multe lucruri rele, lucruri negative și mă înfund în ele. Dar în unele lucruri pot încerca și să aduc câteva aspecte pozitive în față. Dacă vorbim despre acum, dacă vorbim despre viitor, de asemenea care sunt lucrurile importante pentru mine ca persoană, pentru jucătoare, pe care să le punem în lumină. Sigur, să descoperim gânduri negative din care, totuși, putem învăța, dar cu care apoi nu mai putem face nimic și trebuie pur și simplu să aruncăm. Așadar, chiar și după 48 de ore, încă sunt multe emoții amestecate. Am avut prima antrenament dimineața, acum astăzi.
Și poți simți, vedea, și la jucătoare. Era soare afară la acel moment, dar în timpul antrenamentului chipurile erau triste. Nu mai exista același spirit, nu mai erau aceleași discuții. Erau jucătoare pur și simplu ”căzute”, se simțea asta.
Ați discutat despre ceea ce s-a întâmplat, tu cu fetele?
Nimic, nimic deschis deocamdată. Am avut câteva discuții individuale mici de acest tip, dar nu am avut o discuție complexă sau ceva de genul. Chiar și acum, după 48 de ore după, cât putem vorbi? Cât de constructiv poate fi? Asta încă nu e sigur. Pentru că multe dintre ele sunt încă în zona emoțiilor și a tristeții.
Și atunci totul va fi mult întunecat, adică de evitat în acest moment. Poate, nu știu ce este corect sau greșit acum, pot admite acest lucru. Ne va ajuta asta să construim, să mergem înainte, să avansăm? Să luăm negativitatea sau tristețea acum și să fim constructivi cu asta? Sau avem nevoie de încă o zi? Două zile mai mult? Înainte de a înfrunta cu adevărat situația.
Dar, desigur în staff-ul nostru tehnic, după meci, avem deja mici lucruri unde spunem mai clar, asta este bine, asta este rău. Nu vă pot da nume, dar uite, am avut un caz chiar înainte, Când fetele au cerut ceva. Și am spus, pur și simplu, nu, nu mai putem continua așa. Adică dăm ceva, ele vor puțin mai mult (zâmbește amar – n.a.). Să spunem că nu mai credem că doar această strategie, de a fi „băieți buni”, este cea corectă.
Destul de controversat ceea ce spui, pentru că, aparent, face apel la lucruri întâmplate în ultima perioadă.
Da, da, așa am făcut-o în trecut. Dar cum spuneam, ca staff, ce trebuie să ajustăm? Nu schimbăm negrul în alb. Dar unele lucruri trebuie ajustate. Și putem zice că pentru noi a început după meci, a început azi. Pentru că, desigur, mai sunt cinci jocuri rămase, mai sunt șapte săptămâni până la final de sezon. Trebuie să terminăm în clasament cât mai sus posibil, să încercăm încă să arătăm calitate. Dar chiar și acum, aceste ajustări le gândim deja pentru sezonul viitor. Sau pentru viitorul îndepărtat.
Până la urmă, ce ne-a lipsit pentru a elimina Thuringer? În general vorbind, pentru că voi reveni cu câteva întrebări specifice legate de ultimul meci.
În general, dacă ne gândim doar la meciul de duminică, ei bine, eu zic nu a fost problema acolo, nu atunci s-a greșit. Duminică am foarte aproape de a face meciul perfect. Și chiar dacă am fi făcut meciul perfect, trebuie să admit că la Thuringer s-a pierdut calificarea. Șase goluri diferență au fost multe, așa s-a dovedit până la urmă. Acolo a fost problema. Acolo a fost linia roșie. Apoi, la meciul doi, s-a putut vedea și în moralul fetelor. Puteai vedea pe fețele lor cât de nervoase au devenit. Pentru că știau că șase era limita. Și când deodată, de la șapte goluri avans, s-au făcut patru dintr-o dată, a fost o prăbușire. Dacă am fi pierdut cu trei, patru goluri în Thuringer, prăbușirea nu ar fi fost atât de rapidă.
Deci, pentru mine, ultimele zece minute, au însemnat un joc mental. Cred că aici s-a făcut diferența, la mental. Pentru că duminică am fost primele 50 de minute aproape la perfecțiune, cred. Și apoi ultimele zece minute, au avut puțin noroc. Au avut un portar, un portar foarte experimentat. Ea nu a salvat multe în a doua jumătate. Dar când salvezi patru sau cinci oportunități în ultimele zece minute, asta afectează mentalul.
Știi, la un moment dat, am avut șapte goluri în fața lui Thuringer? De trei ori, chiar. Și, în acele momente, jucătoarele au părut, cum să spun, precipitate. De ce? De ce nu am calmat jocul, ca sa zic așa?
Cred că este o întrebare foarte dificilă. Pentru că ceea ce ne-a adus la șapte goluri în plus a fost acea agresivitate. Și, desigur, crezi că dacă o poți menține… Când ceva merge bine, când trebuie să spui stop? Când este suficient de bine? Da, este ușor de spus după. Dacă am fi rămas mai calmi când aveam șapte, poate că ar fi fost altfel. Dar poate că în acel moment, jucătoarele, eu, toată lumea credeam că vom continua să punem presiune pentru că așa vom ajunge la opt. Știi cum este, vrei și mai mult. Și asta a fost la final. Poate că asta a costat.
Mai degrabă, pentru mine a fost vorba despre noroc, ghinion, stres. Am fost în joc, am avut șanse bune. Dar cum am spus, din cauza stresului, am făcut greșeli. Pentru că nu a fost ca și cum am fi aruncat mingea afară de pe linia laterală de cinci ori. Nu, am ajuns unde trebuia, am creat șansa, dar am ratat ultima șansă. A fost un pic, să zicem, ghinion. Poate-ți mai aduci aminte, cu mingea aceea care a lovit bara și apoi a rămas pe linia de poartă. Da, aceste mici lucruri. Și pentru mine, dacă marchezi sau nu marchezi, nu e mental, dar rezultatul acțiunii va afecta mentalul. Poate că este și oboseala. Pentru că jucătoarele care erau în teren atunci, luptau foarte mult. Poate că ar fi trebuit să facem alte schimbări. Poate că nu ar fi trebuit să schimbăm portarul. Acestea sunt întotdeauna întrebări bune de pus după, cum ar fi ar fi trebuit sau nu ar fi trebuit. Da, nu știu cum să explic mai mult ultimele zece minute. Pentru că pentru mine au fost ultimele zece minute care au făcut diferența în joc. Ele au fost mai puternice, au avut mai multă calitate, au avut mai mult noroc.
Totuși, Rasmus, putem spune ca există un tipar negativ în ceea ce privește finalurile meciurilor? Pentru că sunt zece minute în jocul de acasă și, înainte, ultimele cinci minute, să spunem opt minute, în jocul din Germania.
Găsesc aici două unghiuri diferite.
La Thuringer, pentru noi toți a fost din cauza stresului și a unei gândiri greșite, hai spun. așa. Acolo au fost greșeli de partea noastră.
În meciul retur, eu zic că nu au fost greșeli. A fost ghinion plus o calitate mai mare din partea lor în acele momente. De exemplu, Dinah Ekerle, care este un portar foarte experimentat. În momentele critice, spre finalul partidei, ea a pășit pur și simplu în față, s-a evidențiat. Exact cum a apărat Raluca Kelemen cu Sola, aici, tot spre final, când am câștigat. Acum, a fot rândul lui rândul lui Eckerle să fie decisivă când echipa ei avea nevoie. La fel, Johanna Reichert. Gândiți-vă la ultimele două goluri pe care le-a marcat. Erau în pasiv, cu ultima pasă. Nu era în mijlocul porții, ci în unghi, Ea sare, este greu să ridici brațele, nu poți obține contact. Și o dă de două ori sus, în colț. Aste este, câteodată vorbim despre calitate bună.
Calitate bună, dar poate și încredere deosebită în acele momente?
Ea a avut, da. Poate că atunci a avut mai multă încredere decât unele dintre jucătoarele noastre. Poate. Până la urmă, în ambele meciuri în echipa noastră au fost mai multe jucătoare cărora le-a lipsit încrederea. Adevărul este că am avut mai mulțe jucătoare care nu au evoluat la nivelul lor obișnuit. Nu pentru că nu voiau să facă, dar uneori ești încrezător, relaxat, uneori nu ai încredere și ești stresat.
Așadar, au avut doi jucătoare cu încredere, dacă vrei așa, care au avut mai multă încredere decât noi. Dar, știi, nu e vorba doar de încredere, pentru că Hagman a avut un joc foarte bun și încrezător, și totuși și ea a ratat de la 7 metri. Ea a marcat 14 goluri și a făcut unul dintre cele mai bune jocuri, și apoi ajunge față în față cu Eckerle. Ratează. Evident că nu poți să o blamezi. Deci, nu este doar asta. Este pentru că nu este experimentată? Nu. Asta este, doar două jucătoare bune una împotriva celeilalte, iar la acel moment portarul a fost doar un pic mai bun.
Rasmus, direct acum, despre tine. Ce îți reproșezi în cele două meciuri, unde crezi că ai greșit?
Dacă mă uit în urmă, pot vedea o parte pozitivă, pe care apoi, din păcate, o pot transforma într-o parte negativă. Dacă mă refer la meciul al doilea, cum am pus echipa în teren, spun că aici vorbim despre o parte pozitivă. Micile ajustări despre care am vorbit, cum am schimbat două jucătoare, exemplu cele două apărătoare centrale pe care le-am schimbat, Mia Zscsocke a jucat într-o poziție diferită. Am făcut lucruri diferite, am reacționat când nemțoaicele au făcut ceva. Așadar, sunt foarte mândru de munca mea, de pregătirea pe care am făcut-o și că am avut abilitatea de a schimba asta în joc. Pentru că am văzut o schimbare în echipă.
Dar, pe de altă parte, la fel de bine poți să mă întorci. De ce nu am avut această agresivitate, aceste idei, această luptă mentală în primul meci? De ce nu am creat și implementat asta la Thuringer? Înainte de meciul din Thuringia credeam că eram pregătiți, credeam că eram ok. Credeam că aveam calitățile necesare unui joc bun. Dar, nu. Nu am fost suficient de buni, eu nu am fost suficient de bun, așa cum am spus. A fost ceva ce nu am făcut bine.
Dar, uite, greșelile pe care le-am făcut acolo, sau greșelile de pregătire, dacă le numești așa, le-am putut schimba și le-am putut ajusta în meciul doi. Așadar, atât pozitiv cât și negativ, și dacă vorbim despre viitor, ce îmi spun eu după aceste partide, este că am calitatea de a face lucrurile să se întâmple, am calitatea de a schimba lucrurile. Acum trebuie doar să descopăr, pentru că nu-i vorba doar de aceste două jocuri, mă refer tot la sezonul.
Și asta înseamnă. De ce nu pot să fac echipa să performeze în Europa? De ce nu am putut să o fac să performeze bine la Cisnădie? Aici trebuie să mă uit la mine. Este o slăbiciune pentru mine? De ce echipa nu este motivată? Ce ar trebui să învăț din joc în joc? Poate nu pot să fac același lucru de fiecare dată. Trebuie să faci unele lucruri diferite pentru a obține aceeași reacție uneori. Al doilea joc nu a fost atât de greu de pregătit. Când este important, ești mai motivat. Când nu este atât de important, nu ești atât de motivat. Ce ar trebui să fac pentru a face fiecare meci la fel de important?
Așadar, pentru mine ceea ce văd este că am eșuat în pregătire. Nu în pregătirea pe partea de handbal, dar am eșuat în pregătirea mentală. Să creez acel „foc” pentru primul joc la Thuringer.
Cumva legat de mental. Există un lider în echipa Vâlcii, în acest moment?
Nu cred că avem, cum să o numim, rețeaua, nu lideri naturali, cei așteptați, care dacă întrebi pe toată lumea, vor spune cine ar trebui să fie liderii, nu era cel care trebuia să fie liderul, Desigur, acum, după cum a jucat, putem spune că Rebeca, în meciuri, a fost un lider. Dar dacă te uiți pe hârtie, în august, anul trecut, nu cred că mulți ar fi pus punctul pe Rebeca și ar fi spus că ea va fi liderul la sfârșitul sezonului.
Ok, și ce vrei să spui prin asta?
Că nu cred că cineva se aștepta ca Rebeca să fie liderul. Înainte, dacă întrebai în decembrie cine este liderul, după depresia de la echipă, toată lumea ar fi spus De Jong. Sau Hagman.
Acum avem o fată de 23 de ani, care a fost Rebeca, care este româncă, ea este un lider cu stilul ei, cu jocul ei. Este o persoană foarte bună în afara meciurilor, dar este o fată foarte fericită și pozitivă în, aproape niciodată nu este supărată, niciodată nu este tristă. Ea este un tip diferit de lider, un lider cu mingea.
Dar ea știe că este un lider?
Eu cred că, dacă o întrebi, nu cred că ea va spune că este lider. Nu cred că se vede ca lider. Asta este părerea mea…
Da, dar tu spui că ea este un lider, și probabil că va fi liderul echipei în sezonul viitor. Dar când spui asta, deja ai pus presiune pe ea, să sperăm că pozitivă.
Dar aici nu este despre rezultate, este despre proces. Pentru mine, când am început eu la echipă, am început deja cu acest proces cu ea. Despre cum o văd eu, cum am făcut mici ajustări, nu vreau să le detaliez, pentru că sunt între mine și Rebeca, dar, cum am spus, avem obiective pentru ea, la club, la echipa națională, avem obiective pentru handbalul ei, unde trebuie să se îmbunătățească, unde trebuie să fie mai inteligentă, unde trebuie să fie mai puternică. Acesta este un proces pe care l-am început în noiembrie.
Ne faci să vedem partea pozitivă a accidentării lui de Jong. Pentru că dacă Daniela ar fi fost validă, poate că Rebeca nu ar fi preluat aceeași responsabilitate.
Acum a preluat o mare responsabilitate. Până la urmă, se întâmplă de multe ori așa. Când cineva este mai puțin norocos, altcineva poate fi mai norocos. Așa este în viață.
Dacă tot am amintit despre jucătoare și revenind la ultimul meci, au fost câteva momente controversate pentru cei din tribune. Ești de acord să le lămurim?
Sigur.
Asma. Ea a jucat un meci foarte bun, mai ales în prima parte, a avut atitudine, iar într-un moment a fost scoasă. Iar asta a părut nepotrivit. Întrebarea este de ce?
Resurse, putere, energie. Credința mea, și aceeași logică am folosit-o cu Mia Zschocke pentru câteva minute în mijlocul celei de-a doua părți, a fost că trebuie să dau jucătoarelor o pauză, pentru a aduna puțină putere.
Dar a cerut Asma schimbarea?
Nu. A fost sentimentul meu, am simțit că trebuie să fac o rotație cu jucătoarele în a doua parte. Nu cred că a schimbat rezultatul.
Totuși a părut să fie o decizie mai puțin inspirată.
Din punctul meu de vedere, nu. Nu cred că a schimbat rezultatul. Știi, poți să spui că au fost alte decizii mai puțin inspirate. Aceasta nu cred că a făcut vreo diferență.
Care sunt celelalte decizii mai puțin inspirate?
Poate că ar fi trebuit să joc cu Alicia Gogârlă mai mult în a doua parte, poate acea schimbare ar fi avut un efect mai mare. Sau poate nu. Cred că ar fi putut avea un efect mai mare, de exemplu, să joc cu o rotație diferită în apărare. Pentru că am mai făcut ceva greșeli pe mijlocul defensivei, când germanele erau foarte agresive.
Dar revenind la Asma, ea a jucat, cred, 40 minute acum. Dacă vrei, mai degrabă greșeală a fost în primul meci, când ar fi trebuie să joace mai mult timp.
Nu că ar fi influențat rezultatul final, dar haide să vorbim si despre intrarea Aliciei Toublanc, cu acel 7 metri ratat. Era minutul 58 și ea nu jucase deloc până atunci…
În primul rând, Toublanc nu jucase până atunci pentru că nu am avut motiv să o scot pe Hagman. Apoi este și o chestiune de stiluri, pentru că Hagman a dat 6-7 goluri pe contraatac, pe când Toublanc nu aleargă atât de mult pe contraatac, ca Hagman. Este vorba de viteză, pe asta am contat. Cum, când și cât de mult să alerge. Așadar, acum, dacă Hagman a marcat 6 goluri pe contraatac, dacă schimbam în joc, poate Dublanc mi-ar fi dat doar trei sau patru, datorită stilului lor. Dar poate că ar fi jucat mai bine în apărare. Fiecare jucătoare are calitățile ei diferite. Și acum, ce aveam nevoie era să o am pe Hackman pe teren. Din nou, nu cred că ar fi avut un efect mai pozitiv dacă aș fi jucat cu Toublanc la final. Nu știu câte goluri a ratat Hackman.
De curiozitate și pentru cititorii curioși, de ce a schimbat Hagman cu Toublanc la acea lovitură de la 7 metri?
A fost decizia ei. A lui Nathalie. Ce vreau să spun este că așa funcționează strategia noastră normală. Ele sunt cele două executante. Și când una ratează, preia cealaltă următoarea lovitură. Le-am spus și înainte de meci. Dacă Hagman începea în joc, aș fi spus tot timpul: „Primul șapte metri, Toublanc va executa.” Și când s-a întâmplat, de fapt, am văzut-o pe Hagman pe bancă și am rugat-o pe Alicia să intre. Și atunci m-am gândit, „Doamne, ea a stat afară 57 de minute.” Dar știi, face parte din concept. Este parte din rutina normală. Nu am cerut-o pe Hackman să bată 7 metri asta sau i-am spus Dublanc să facă asta. Ele făceau așa de obicei În acel moment, Hagman a ieșit pentru că aveam nevoie să o schimbăm. Așa că Hackman a ieșit pe bancă și a indicat-o pe Alicia. A fost decizia ei sau nu, dar a făcut ceea ce este natural să faci în aceste situații.
Și o altă întrebare despre Raluca Kelemen. Ea a fost într-o formă bună, cu multe intervenții salvatoare. Și brusc este înlocuită.
Vorbim doar despre ultimele 10 minute acum?
Da, da.
Este decizia Luminiței. Nu am nimic de a face cu acea decizie. A înțeles că a avut o întindere sau ceva de genul acesta. Și de aceea a vrut să iasă. Încă nu știu exact. Personal, am schimbat-o pe Raluca în prima parte, după ce a încasat 5 goluri. Este singura schimbare pe care am făcut-o cu portarii. Toate celelalte decizii sunt ale Luminiței. Cum sau de ce au schimbat ele în ultimele 10 minute sau în a doua parte, nu am idee. Dar eu le susțin. Am încredere în echipa mea. Dacă ei cred că a fost decizia corectă, eu o susțin pentru că gândesc că s-a luat decizia corectă.
Avansăm acum de la portari și mergem puțin mai în față. Are Vâlcea o apărare bună, Rasmus?
În acest moment, dacă ne uităm la sezon și la istorie, nu avem o apărare bună, nu avem o apărare eficientă. Pentru mine apărarea înseamnă combinația dintre portar și linia defensivă, ca să zic așa. Nu este un singur element fără celălalt. Așadar, în zona defensivă, în ansamblu, nu suntem suficient de buni nici individual, nici colectiv. Realitatea este că nu avem un nivel suficient de valoros. Echipa a fost construită pentru a alerga, pentru a marca goluri. Acesta a fost succesul din trecut, așadar este greu să construiești ceva acolo unde nu ești cel mai puternic.
Pentru că, dacă acum știm acest lucru, dacă înțelegem unde suntem acum, putem să mergem mai departe spre sezonul următor și să facem ce trebuie pentru a avea o apărare mai bună.
Aceasta este ideea: unele dintre jucătoarele pe care le vom aduce, să zicem trei, patru dintre noile jucătoare, vor mai puternice pe faza defensivă. Madsen, Lykegaard, portarul, chiar și interul stânga din Elveția, care au ceva mai multe calități pe partea defensivă. Și apoi vom continua să lucrăm, bineînțeles, este vorba și despre colectiv. Așadar, acest pachet total ar trebui să ducă, sperăm, la o apărare mai puternică în sezonul următor.
Dar trebuie să mai spunem că, în acest moment, nu trecem de la echipă de atac la echipă de apărare. În ultimii trei ani, am fost una dintre cele mai bune echipe la marcarea de goluri din România. Nu cred că sezonul viitor vom vedea Vâlcea ca una dintre echipele care marchează cel mai puțin. Nu se întâmplă, dar nu mai putem accepta o medie de 30 de goluri primite pe meci. Din nou, acesta este pasul pe care îl facem, dar poate dura mai mult de un an. O apărare bună nu se construiește într-un sezon, se construiește pe parcursul unui sezon.
Acum…Orice am spune, este un sezon ratat pentru Vâlcea, în intern, dar și în Europa. Dacă tragem o linie, ce am învățat după aceste eșecuri? Sau este prea devreme pentru această întrebare?
Nu, nu cred că este prea devreme. Și aș spune și că depinde de nivelul la care vrei să întrebi. Ce am învățat? Se referă la nivelul jucătorilor? Este la nivelul echipei tehnice? Este la nivelul clubului? Sunt atât de multe lucruri care ar trebui învățate, pentru că nu este vorba doar despre un jucător, despre un stil sau altul, despre schimbarea sau nu a antrenorului. Sunt atât de multe lucruri care pot fi învățate din acest sezon.
În acest moment, hai să spunem la nivelul tău și la nivelul jucătoarelor.
Putem spune din partea mea că am evoluat. Am preluat o echipă într-un moment foarte critic. Am învățat că am puterea și capacitatea de a face lucruri bune, pentru că nu cred că nimeni nu se aștepta să ieșim din moralul scăzut pe care-l avea echipa. Acesta a fost primul succes. Apoi putem aminti faza grupelor europene. Nu cred că multă lume se aștepta să fim pe primul loc în grupă. În sferturile de finală am demonstrat mie însumi că chiar și atunci când facem o prostie sau când suntem într-o situație proastă, am și puterea de a schimba ceea ce fac.
Ce am învățat că trebuie să fac mult mai bine este că nu vreau să creez acele situații proaste, acele momente proaste. Aici trebuie să învăț să fiu mult mai bun, să fiu mai ascuțit, să am un plan mai bun, să am o motivație mai bună, astfel încât să nu ajungem în acea situație.
Și cred că este un la fel și cu jucătoarele. Apropo de învățat. Cine este liderul, cine nu este lider, ce stil jucăm, cum ne antrenăm? Această schimbare a fost o schimbare mare pentru toată lumea la mijlocul sezonului, să trecem de la o persoană la alta. Știu că la început nimeni nu a crezut în mine, nici măcar jucătorii, pentru că mă vedeau ca pe un antrenor secund. Nimeni nu știa despre trecutul meu. nimeni nu știa ce am făcut acum zece ani, cât am fost antrenor principal, cât am încercat, pentru că am fost anonim în multe lucruri. Dar acum ele au văzut că el pot face ceva, că pot face lucruri bune. Așadar, aceasta este și o schimbare care poate fi învățată de către jucători, că trebuie să creadă în mine chiar mai mult.
Așadar, spui că, la început, când ai fost numit principal, nimeni nu credea în tine?
Asta este senzația mea. Toți mă vedeau ca pe antrenorul secund care este doar secund și nu știe ce face.
Și unde suntem acum, să zicem, la șase luni?
Pentru mine, cred că am demonstrat că am capacitatea de a face ceva foarte bun să se întâmple aici și să construim.
Desigur, am arătat și că fac greșeli și am avut eșecuri. Dar, cum am spus, cred că eșecurile le pot elimina construind lucruri de jos în sus pentru un nou început.
Sunt jucătoarele acum conștiente de faptul că ești un antrenor bun?
Nu pot vorbi pentru fiecare jucătoare în acest sens, dar senzația mea este că dacă le întrebai în noiembrie și le întrebi acum, sunt două răspunsuri diferite care vin. Că acum au văzut că fac lucruri bune, că vreau binele sau că acest tip de lucruri nu este doar vina mea. Așadar, acesta este un bun învățământ și pentru sezonul viitor, că de la început nu vor mai avea îndoieli, nu vor fi sceptice, vor crede în mine de la început.
Așadar, ce ar trebui să așteptăm de la sezonul viitor?
Cred că toți ar trebui să ne uităm la lucrurile care sunt pozitive sau ar trebui să fie pozitive. Partea pozitivă poate fi că nu avem Europa. Știu că sună cumva neplăcut, dar, pe de altă parte, asta înseamnă că există această situație în care ne vom concentra întregul sezon doar pe România. Putem avem o concentrare completă, putem să ne antrenăm mai bine, putem să ne antrenăm mai mult, putem construi mai mult. Vreau să creez mult mai multă luptă, pasiune. Apărarea pe care am văzut-o, nu că a fost bună, dar apărarea pe care am văzut-o în ultimul meci cu Thuringer, asta vreau să o iau cu mine pentru sezonul următor. Această atitudine de a lupta pentru fiecare minge, vreau să o aduc în echipă. Așadar, va fi un nou început. Așa văd situația. Acest sezon a spus ”Nu”, sezonul viitor veți vedea diferența și vom vedea o echipă diferită de la începutul sezonului. Dacă este suficient pentru a fi campioni sau dacă este suficient pentru o poziție în Liga Europeană, vom vedea. Sunt multe lucruri interesante care se întâmplă aici în România, cu privire la reglementările românești, economie, buget. Așadar, să ne uităm la viitor acum, astăzi, este imposibil pentru că sunt atât de mulți factori. Dar am o mare credință că eu, împreună cu jucătorii și personalul meu, vom face această diferență pentru că o vom construi. În plus, dacă lucrurile vor merge așa cum au fost gândite, vom avea și un antrenor secund, care va ajuta și mai mult la construcția strategiei.
Așadar, dincolo de teorie, care va fi obiectivul SCM pentru sezonul următor?
Poți spune că obiectivul simplu este că vom obține rezultate mai bune pentru sezonul următor. Acesta este principalul lucru pe care îl facem, pentru că nu cred că avem nevoie să găsim pe cineva care să spună că a fost în regulă ceea ce s-a întâmplat în acest sezon, în niciun fel.
Așadar, sper și cred că vom obține un rezultat mai bun și acest rezultat mai bun va veni cu un lucru mai bun în apărare în general, poate chiar mai mult handbal frumos și plin de bucurie arătat fanilor. Și, de asemenea, obiectivul va fi un stil diferit pentru a promova jucătoare și, sperăm să vedem câteva jucătoare tinere din România care să iasă în față. Aceasta este, de asemenea, un obiectivele pe care sperăm să-l vedem sezonul viitor, pentru că nu este vorba doar de câștigat sau pierdut, dar și despre atitudini pozitive, unele performanțe individuale pe care le putem vedea și construi pe ele. Construim nu doar pentru sezonul următor, ci și pentru viitor, care poate însemna o nouă direcție pentru Vâlcea.
Până la urmă, după mine, locul in clasament contează cel mai mult când vorbim despre obiective. Ce trebui să vedem în clasamentul sezonului viitor?
Intervalul de obiectiv ar putea fi între locurile trei și șase. Dar aș spune top cinci, asta ar trebui să fie, pentru că altceva mai jos de top cinci este inacceptabil. Nu putem spune locul șase anul viitor. Așadar, top cinci și apoi vedem cât de sus putem ajunge de aici. Dar la bază, vom lupta pentru top cinci, pentru a ajunge din nou în Europa. Desigur, visăm să câștigăm campionatul, dar trebuie să fim și realiști. Sunt echipe de top care vor fi foarte puternice, dar dacă nu visăm, nu ne vom apropia niciodată, dar pas cu pas, lucrăm pentru a ne apropia de vârf. Și anul viitor, următorul pas va fi că nu putem accepta pozițiile 6, 7, 8.
O ultimă întrebare legată de sezonul viitor. Va funcționa regula cu trei jucătoare române pe teren, cel puțin așa știm în acest moment. Suntem pregătiți pentru asta?
Bun, nu cred că sunt doar trei jucătoare. Noi construim echipa, așadar vom avea șapte, opt jucătoare titulare în echipă care pot fi folosite pentru această regulă. Fie că este pe raportul de meci, fie că este pe teren. Pentru mine, nu văd nicio problemă în acest sens, echipa este deja construită pentru acest lucru. Ca antrenor, o văd doar ca pe o motivație amuzantă și o provocare pentru un antrenor de a câștiga. La Vâlcea, cred că echipa este deja construită pentru asta și avem jucătoare care pot face față. Putem să gestionăm să jucăm cu trei români pe teren, din cei șapte, opt jucători pe care îi avem deja în echipă pentru sezonul viitor. Dar pot exista și alte părți negative ale acestei reguli, dar asta este altceva și nu discut acum. Repet, noi suntem pregătiți pentru această regulă.
Mulțumesc, Rasmus, succes!