Prin referendumul din 29 iulie opriţi ascensiunea dictaturii!
În toate apariţiile pe ecranele televizoarelor, preşedintele suspendat Traian Băsescu are grija obsesivă de a avea ca fundal imaginea infinită a Constituţiei, urmărind să se înţeleagă că toate acţiunile sale emană din „prescripţiile biblice ale sfintei constituţiuni”. Această obsesie nu este una de conjunctură. Încă de când s-a instalat pe „tronul” prezidenţial de la Cotroceni, n-a avut dorinţă mai arzătoare decât să modifice legea fundamentală a României după chipul şi asemănarea sa. Deşi preşedintele nu are dreptul să intervină asupra Constituţiei şi să se erijeze în iniţiator de proiect constituţional, un astfel de crochiu a fost înaintat către Consiliul Legislativ, iar conţinutul acestuia a fost în aşa fel modificat încât atribuţiile preşedintelui să devină de-a dreptul discreţionare şi dictatoriale.
Să răsfoim împreună modificările aduse de Traian Băsescu prin proiectul pe care l-a înaintat Parlamentului la data de 1 iunie 2011. O primă „zăbală” cu care să poată hămui Parlamentul, instituţie cu care se războieşte încă din momentul instalării la Cotroceni, se ascunde în următoarea sa propunere: „În afară de imunitate pentru declaraţii politice, nu mai este nevoie de un aviz al Parlamentului pentru arestarea sau anchetarea unui membru al Parlamentului”. Altfel zis, senatorul sau deputatul care nu-şi ţine gura, poate ajunge cu uşurinţă după zăbrele.
De sabia prezidenţială nu scapă nici Guvernul neascultător. De exemplu, pentru a-şi consolida supremaţia asupra Executivului, Traian Băsescu cere modificarea art.85 în sensul că, îl citez din nou: „propunerea premierului de revocare şi numire a unui ministru să se facă numai după consultarea preşedintelui”.
Pedeapsa prezidenţială nu-i ocoleşte nici pe magistraţi, deşi el clamează mereu că Justiţia este inamovibilă şi independentă. Preşedintele zice că nu se amestecă în „treburile interne” ale Justiţiei, în schimb cere ca votul în Consiliul Superior al Magistraturii să fie numai deschis. Iată cum motivează această cerere: „Nu văd de ce nu am şti când e sancţionat sau nu un magistrat, cine a votat pentru şi cine împotrivă”. O altă palmă o dă magistraţilor şi prin propunerea de modificare a art. 52 care se referă la răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare cerând nici mai mult nici mai puţin decât „răspunderea judecătorilor şi procurorilor”. De altfel, asupra lor revine din nou la art. 126 la care propune ca includerea actelor ce privesc politicile fiscale şi bugetare să fie excluse din sfera actelor controlului judecătoresc. „Problema fiscalităţii – motivează Traian Băsescu – e o problemă strictă a Guvernului şi Parlamentului, nu a judecătorilor!”. Unde vrea să bată, de fapt, suspendatul preşedinte? El urmăreşte ca pensionarii şi funcţionarii publici, afectaţi de reducerea abuzivă a veniturilor să nu-şi mai poată reclama drepturile în instanţă. Aşa că a mai agăţat ceva de gulerul art. 126: „controlul judecătoresc asupra actelor administrative să excepteze pe cele care privesc politicile fiscale şi bugetare”. Adică, mai pe şleau, să li se interzică instanţelor de a mai judeca dosare care vizează reducerea salariilor sau a pensiilor. Pe Traian Băsescu nu-l interesează că, prin această prevedere, deschide calea spre abuzuri din partea autorităţilor şi pune cetăţeanul într-o poziţie nedreaptă de inferioritate în raport cu statul.
Prin toate propunerile sale de modificare a Constituţiei, nu urmăreşte decât întărirea poziţiei preşedintelui faţă de Parlament, de Guvern şi de Cetăţean, dictonul său preferat fiind cel preluat de la un suveran al Franţei: „L`etat c`est moi!”, adică „Statul sunt eu!”. Or, tocmai acest lucru trebuie sancţionat la Referendumul din 29 iulie. Votând „DA”, votaţi stoparea dictaturii!