Poduri Europene

Vernisajul expoziţiei Poduri Euro­pene a avut loc la Galeria Căminul Artei din Bucureşti, aducând un oma­giu atât artistelor plastice, cât şi orga­nizatoarelor care ne-au invitat, astfel, să rememorăm briza mării într-un spaţiu al creaţiei, reflecţiei şi visării. Titlul simbolic sugerează dialogul între artiştii europeni, care a fost posibil da­torită unei sponsorizări reale a actului creaţiei şi care, cum spunea criticul de artă Aurelia Mocanu, „a depăşit în mod natural segregaţia de gen” – deoarece nu a fost numai o simeză a femeilor, pentru că s-au reunit aici şi lucrările unor artişti precum Vasile Tolan, Cristian Sida, Dorin Baba, Horia Bojin, George Ciora şi Eugen Barzu.

Cuvântul de deschidere al expo­ziţiei a fost susţinut de doamna Doina Păuleanu, Director al Muzeului de Artă din Constanţa.

Doamna Anca Vlad, preşedinta de onoare a Asociaţiei Femeilor Creatoa­re de Artă Plastică din România, a spon­sorizat atelierul de creaţie, orga­ni­zarea expoziţiei şi editarea albu­mu­lui. A luat cuvântul, de asemenea, ca amfitrioană, doamna Rodica Xenia Constantin, preşedinta Asociaţiei Fe­meilor Creatore în Arta Plastică din România (din colaborarea celor două doamne, care a început în 2004, s-a născut ideea simpozionului interna­ţional de la Eforie Sud, la care au colaborat şi Federaţia Internaţională Culturală Feminină- Paris (FICF) şi Gedok – Karlsruhe Germania).

Prestigiul Podurilor Europene a crescut în timp, iar artiştii din România au fost invitaţi să expună în galerii renumite din Europa, în special în Germania şi Franţa. O dată pe an, în România se organizează o expoziţie amplă cu lucrările artiştilor participanţi la Atelier, în cadrul taberelor interna­ţionale de creaţie de la Eforie Sud.

Expoziţia prezentă grupează lu­crări realizate în aceste tabere în anii 2011 şi 2012.

Tot în ziua vernisajului s-a lansat şi Albumul dedicat perioadei 2011-2012 a Podurilor Europene. Încă din 2005 au fost invitate artiste din Germania, Fran­ţa, Olanda, alături de creatoare din spaţiul balcanic. La această ediţie a expoziţiei au participat invitatele in­ter­naţionale: Miriana Savova (Bul­ga­ria) Erica Sellmann Busching, Karin Welke şi Karin Bohrmann-Roth (Ger­ma­nia) precum şi mai noile partici­pante Karla Kassenaar şi Ellen Geerts (Olanda).

Expoziţia este amplă, tonică şi propune o incursiune la ţărm de mare prin care putem hoinări purtaţi de liber­tăţi cromatice, transparenţe şi abs­trac­ţii lirice. După spusele doamnei Aurelia Mocanu, critic de artă, deşi avem de a face cu „microrecitaluri de autor” există un nucleu coagulator (Xenia Constantin, Dalia Bialcovski, Bogdana Contraş)  dar şi o unitate dată de bogăţia şi tonicitatea paletei coloristice şi de varietatea temelor.

Putem evada din cotidian admi­rând lucrările decanei de vârstă Alma Redlin­ger (Şahişti pe plajă), care trăieşte pic­tura aşa cum respiră, îm­binarea tradiţiei cu contempora­nei­tatea; prin sinteza elegantă dintre poe­zia şi „glasul” obiec­telor privite ca micro-universuri la Rodica Xenia Constantin (Însingurarea scoicilor); petele de culoare şi cromatica contras­tantă ale Mariei-Tereza-Croatu (Frac­tali); moti­ve­le unei luminoase piesa­gis­­tici insulare la Erika Sellmann Busching (Castel pentru doamna); configurarea echilibrului unui univers aparte, unde luciditatea nu exclude pasiunea, iar forma ia chipul  ideii în tonuri translucide, la Dalia Bial­covski (Cochilie); dimensiunile dra­matice, spectacolul fantastic în care jocul şi observaţia se îmbină cu note şi înţe­le­suri de fabulă, la Angela Tomaselli (Peştii în lumină); aventura spontanei­tăţii coloristice, la Ellen Geerts (Eforie Sud); evoluţia în zonele abstractului, la Daniela Grapă (Luna albastră); delica­teţea cromatică a peisajului Mariei Mihalache-Blendea – sau adâncimea negrului care generează scânteierea unor forme mirifice, la Dany Madlen Zărnescu (Maci).

Şi nu se pierd, în vâltoarea cro­matică, sculpturile care invită ochiul la odihna contemplării formelor, înainte de a re-plonja în baia de lumină cro­ma­tică. Tot aici ne întâlnim cu tăcerea se­rafică a îngerului Gabrielei Drin­cea­nu, cu eleganţa formelor şi sfioşenia rafinată a ceramicii Elenei Dumitrescu (Adam/Eva) cu „pasul” de marmură al sculptorului Horia Bojin, cu structurile diafane care se unesc în monu­men­talitatea discretă a sculpturilor lui Eugen Barzu (Început de lume) sau cu dialogul dezinvolt al volumelor şi misterul spiritului încarcerat în spaţii cu tentă arhaică, la Geta Caragiu (Veşmântul spiritului).