PD-L a scos CFR de pe șine!

Domnule Preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Această moţiune nu este altceva decât exerciţiu politic oportunist, dar oarecum firesc al Opoziţiei, pe o temă fierbinte, din care semnatarii doresc să atragă doar beneficii electorale.

Indiscutabil PDL-ul, secondat de o parte a PP-DD, nu putea rata o astfel de oportunitate, cu speranţa că moţiunea s-ar transforma într-o lovitură puternică dată USL şi în acelaşi timp să aducă PD-L-ului o oarecare revenire în sondajele de opinie, măcar la 7-8 %, nu de alta, dar se apropie alegerile europarlamentare şi cele prezidenţiale şi nu este bine să te afli atât de jos în sondaje, pentru că nu te mai găsesc alegătorii. Până aici totul pare a fi în regulă.

Textul moţiunii în discuţie este însă, de fapt, un amestec patetico-literar pre­să­rat cu date şi cifre legate de istoricul privatizării CFR Marfă, astfel încât la o primă lectură să pară cât mai bine fundamentată.

Doar că, la o lectură mai atentă, ne dăm seama, pentru cine vrea cu adevărat să-şi dea seama, că, aşa cum de altfel ne-a obişnuit, PDL-ul uită să spună şi ce trebuie… nu numai ce nu trebuie.

Mai exact, în cazul de faţă, PD-L uită să spună cum s-a ajuns în situaţia ca CFR Marfă să necesite privatizarea. Uită să spună că, ultimul an în care CFR Marfă a înregistrat profit, a fost în 2007, cu un câştig de 6,12 milioane de lei, în scă­dere cu 85,7% faţă de anul prece­dent, potrivit datelor Ministerului Finan­ţe­lor.

Apoi, CFR Marfă a înregistrat pier­deri de 169,44 milioane de lei în 2008, de 341,95 de milioane de lei în 2009 şi de 535,26 de milioane de lei în 2010.

Cu alte cuvinte pierderi din ce în ce mai mari, în guvernarea cui???

Nu cumva tocmai a PDL-ului, care acum plânge cu lacrimi de crocodil de grija salariaţilor de la CFR Marfă? Adică, după ce oamenii PDL-ului au adus această companie în pragul falimen­tu­lui, aceiaşi oameni din PD-L se fac că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le mi­roa­se, întinzând degetul acuzator spre USL, iar dacă nu ar fi fost USL-ul, ar fi gă­sit ei spre cine să întindă degetul acu­za­tor. Pentru că la asta sunt ei, de fapt, experţi: la acuzări de tot felul.

Păi nu era mai bine ca degetul ăla acu­zator să-l fi pus pedeliştii la muncă, atunci când erau la putere, astfel încât acum să ne fi bucurat de o companie CFR Marfă înfloritoare şi nu să ne fa­cem probleme pentru o companie adu­să în pragul falimentului tot de dumnealor?!

De ce uită PD-L-ul că în 2010 CFR Mar­fă a disponibilizat 6.400 de angajaţi, rămânând la 31 ianuarie 2011 cu 10.780 de salariaţi, din care 3.000 au primit decizii de disponibilizare în perioada aprilie-august 2011? Prin urmare, în mai puţin de un an, CFR Marfă a dat afară peste 50% din salariaţi.

Şi cu toate acestea, pierderea finan­cia­ră a CFR Marfă în primele 9 luni ale anului 2011 a existat în continuare, fiind doar mai mică cu 65% faţă de perioada similară a anului 2010. Dar, atenţie! Mai mică în condiţiile în care au fost daţi afară mii de lucrători de la CFR Marfă! Ministrul Transporturilor de atunci era doamna Anca Boagiu – membru mar­cant al PDL – care afirma cu emfază că, …, ci­tez: „…acum culegem roadele, dacă pu­tem spune roadele, procesului de restruc­turare”, şi mai departe: „ …cu 65% şi-a redus pierderile CFR Marfă şi mai mult decât atât, începând cu luna iu­lie (2011), merge pe profit”, am încheiat citatul.

Declaraţiile ministrului Transportu­ri­lor, Anca Boagiu, erau cu atât mai sur­prin­zătoare cu cât la mijlocul lunii au­gust 2011, dintr-un proiect de hotărâre de guvern, guvern PDL din care evident fă­cea parte şi doamna Anca Boagiu, reieşea că pierderile CFR Marfă ar putea creşte în anul 2011 la 192 de milioane de lei (cca 45 de milioane de euro), sumă care a fost chiar depăşită. Şi încă ceva: din­colo de trimiterea în şomaj sau în pen­sie forţată a peste 50% dintre salariaţii CFR Marfă, celor rămaşi în activitate li s-a redus programul de lucru de la cinci zile la patru zile pe săptămână, cu redu­ce­rea corespunză­toare a salariului anga­jaţilor cu 20%, măsură semnalată la vre­mea respectivă de către CNS „Cartel ALFA”, printr-un comunicat de presă,  ca fiind ilegală.

Şi de-aia n-a mai putut PD-L?! Asta era grija PDL-ului față de angajaţii CFR?

Păi, stimaţi colegi de la PDL, poate că tăcerea ar fi de aur în cazul dumnea­voastră, însă noi suntem aici şi pentru a le reaminti românilor ca depuneţi moţiuni ipocrite după ce aţi adus ţara într-o stare jalnică din care, după cum se poate observa de orice om de bună credinţă, este foarte-foarte greu să ieşim la lumină.

Dar va trebui să ieşim! Însă nu cu o Opoziţie agresivă, uitucă şi rău-inten­ţionată.

De ce agresivă? Vă rog să revedeţi limbajul folosit.

De ce uitucă?

Sper că am lămurit mai sus, măcar în parte,  această problemă.

Dacă aşa crede PDL-ul că va con­vinge pe cineva că este bine intenţionat introducând astfel de moţiuni, cum este cea în discuţie, pline de inexactităţi şi mai ales de omisiuni, prezentând de fapt o situaţie falsă, în cazul de faţă asupra privatizării CFR Marfă, se înşeală amarnic!

Se pare că PDL-ul nu se poate debarasa în nici-un fel de năravul de a pre­zen­ta doar ce îi convine!

Cred că Guvernul Ponta nu a greşit în decizia luată cu privire la reluarea procedurii de privatizare a CFR Marfă, cu atât mai mult cu cât în 25.10.2013 Guvernul Ponta şi delegaţia FMI, au convenit la Palatul Victoria să reanali­zeze toate etapele procedurii de priva­tizare a CFR Marfă, pentru a identifica motivele şi cauzele care au împiedicat finalizarea procesului de privatizare.

Va fi extrem de interesant să aflăm ce sau cine a pus piedici în finalizarea procesului de privatizare a CFR Marfă şi mai ales de ce?

Consider, totodată, că neexistând un termen limită pentru privatizarea CFR Marfă, procedura se va desfăşura lejer şi nu în contratimp, astfel încât rezultatul să fie chiar un succes meritat pentru statul Român, adică pentru noi toţi.

Vă mulţumesc!