Ocolul pământului în 120 de zile – (IV)
SCRISOARE DIN NOUA ZEELANDĂ
Dragii mei cititori,
Aţi auzit de Polinezia? Cuprinde un număr de peste 1000 de insule şi grupuri de insuliţe situate în Pacificul de Sud, teritoriul acestora întinzându-se de la insulele Hawaii, situate în nord, până la Noua Zeelandă, în sud-vest, şi în sud-est până la Insula Paştelui (Chile). Graniţa de vest a Polineziei este limitată de insulele Glibert şi Tuvalu. Suprafaţa totală a insulelor polineziene este de 294.000 kmp, din care numai Noua Zeelandă are 268.680 kmp.
În călătoria mea în jurul lumii, am ajuns şi pe una dintre insulele polineziene, în Noua Zeelandă. De fapt, două dintre aceste insule, cele mai mari, North Island şi South Island, şi câteva insule mici, împrăştiate pe suprafaţa Oceanului Pacific de Sud, formează această ţară frumoasă, mereu dornică de oaspeţi. Cu tristeţe, am aflat că, după plecarea noastră, neozeelandezii au trecut prin două cutremure devastatoare, la un interval de doar 15 minute, soldate cu zeci de morţi şi sute de răniţi. Gustul amar la aflarea veştii că natura este nedreaptă, uneori, cu acest minunat popor, nu mi-a barat intenţia de a vă expedia, dragii mei, câteva impresii despre această ţară, cum spuneam, frumoasă, primitoare şi cu un popor demn, civilizat şi plin de farmec. Am petrecut opt zile în Noua Zeelandă şi m-am străduit să vizitez cât mai multe obiective turistice şi să aflu cât mai multe şi interesante lucruri din secretele localnicilor, inteligenţi şi harnici, gazde primitoare, care ţin foarte mult la imaginea ţării lor, un adevărat rai, ecologic şi ospitalier. În fiecare an, Noua Zeelandă este vizitată de peste un milion de turişti din întreaga lume. Neozeelandezii trăiesc mai mult din turism şi agricultură.
Ce să vă spun în doar câteva cuvinte despre Noua Zeelandă? În zilele vizitei mele, am notat impresii în peste 50 de pagini din bloc notes-ul care mă însoţeşte permanent în această călătorie de vis. N-am putut să vă trimit veşti în acest timp pentru că nu am avut răgazul necesar; noaptea navigam, iar ziua, începând cu ora 8.00 am, până la 6.00 pm, vizitam şi exploram. Când reveneam pe vapor, în jurul orei 7.00 pm, abia aveam timpul necesar să transfer pe laptop pozele şi înregistrările video, să servesc cina şi să mă odihnesc peste noapte, ca a doua zi dis-de-dimineaţă, începând cu ora 6.00, să mă pregătesc pentru o nouă zi de activitate.
Ca să rezum: Noua Zeelandă ocupă partea cea mai de sud a Oceanului Pacific, ajungînd pînă la 53 grade latitudine sudică prin două insule, Auckland şi Compbell. De aici au plecat, spre Antartica, Roald Amundsen şi Robert Falcon Scott, a căror prezenţă este marcată în Christchurch, al doilea oraş ca mărime în NZ. Ţara este formată din două insule mari, din nord şi din sud, de care am pomenit, despărţite de Strâmtoarea Cook, având în jur multe sute de insule, mai mari sau mai mici. Numai în jurul Insulei Stewart se găsesc 390 de astfel de insule şi insuliţe. Cu o populaţie de circa 4,5 milioane de locuitori, această ţară, care oferă vizitatorilor locuri şi privelişti de o rară frumuseţe, condiţii ireproşabile pentru vacanţe, a devenit un brand major pentru turismul internaţional. Maorii sau moriorii (denumiri ale populaţiei indigene) sunt urmaşii polinezienilor din Pacificul de Sud, care, la rîndul lor, provin din Insulele Fiji; s-au stabilit aici cu peste 1.000 de ani înainte de Hristos. Primele trei mari oraşe din Noua Zeelandă sunt: Auckland,
cu un milion şi trei sute de mii de locuitori, Christchurch, cu 330.000 de locuitori şi Wellington, care este şi capitala ţării, cu 300.000 de locuitori. Primii europeni care au ajuns aici, imediat după 1830, au fost din Anglia şi din Scoţia.
Noua Zeelandă este o ţară modernă şi avansată, la nivelul celor mai înaintate ţări din lume. Am vizitat cele trei mari oraşe ale sale, dar şi altele, între care Tauranga, care mi s-a părut c-ar fi scos de la cutie, parcă ieri s-ar fi terminat construcţia sa şi astăzi ne-a aşteptat pe noi. M-au încântat, pur şi simplu, acest oraş, ca şi altele, construite după un specific local, cu case noi, frumoase şi luminate, curate şi fără garduri, înconjurate numai de aranjamente florale; cu străzi (şi drumuri exterioare) cu minim patru benzi şi cu marcaje proaspete. Am vizitat oraşe construite şi după alte „modele”, precum Dunedin şi Christchurch, cu o arhitectură de zici că te afli în Scoţia, la Oxford sau la Edinburgh. 
Acestea au fost constuite în NZ pe la jumătatea secolului al IX-lea. Universitatea Canterbury din Christchurch este o bijuterie în stil gotic; aici a învăţat Lord Ernest Rutherford, premiantul Nobel, în 1915, laureat pentru definirea structurii atomului.
Populaţia, integrată din cele mai diverse naţii şi naţionalităţi – am numit-o în glumă reprezentantă a „internaţionalismul proletar” – este uşor de condus şi dirijat. Am găsit până şi români din „Dacia Porolissensis”, originari din Zalău, crescuţi şi educaţi pe la Timişoara. Ceea ce mi-a mai plăcut în această ţară este respectul faţă de maori, populaţia indigenă. Dacă în America indienii au fost daja uitaţi, iar în Canada li s-au făcut câteva rezervaţii cu unele facilităţi fiscale, aici există un respect deosebit faţă de ei, de istoria şi cultura lor, de limba lor, de obiceiurile şi tradiţiile lor, faţă de satele şi casele lor, nu numai în vorbe şi înscrisuri, ci şi în realitate. Munţi şi văi, localităţi, străzi, păsări şi animale, fauna şi flora au denumiri în limba maori. În grădinile botanice, denumirile arborilor, plantelor şi florilor sunt în limba latină şi în limba maori. Maora este limba oficială. Simbolurile lor sunt kiwi, pasărea şi fructul. Foarte cunoscut şi la noi, fructul kiwi se prelucreză în peste 50 de produse, între care: sucuri, gemuri, lichioruri, vinuri, creme de zi şi de noapte, pilule nutritive, iar din lemnul kiwi se fac cele mai frumoase obiecte de artizanat. 
Neozeelandezi sunt primii exportatori din lume de kiwi şi ale derivatelor acestui fruct. Frunza de ferigă este un alt simbol; aici feriga creşte ca un palmier, populînd văile, dealurile şi pădurile. Să nu uităm, însă, jocul de rugby, am putea spune cel mai răspândit şi mai popular sport din această ţară.
Neozeelandezii ard de dorinţa ca la Campionatul Mondial din acest an, care se desfăşoară în ţara lor, începând cu 19 septembrie, echipa naţională să fie ca un… uragan şi să câştige Cupa!
La revedere, dragi cititori, pe curând!