Meseria – braţară de aur: Cum ne pregătim azi meseriaşii pentru economia de mâine?
Pentru prima dată în ultimii cinci ani, Ministerul Educaţiei prevede în programul de învăţământ profesional pentru anul şcolar 2014 – 2015 un număr de peste 28.700 locuri, adică de aproape trei ori mai mult decât în anul precedent. Este excepţională, după părerea mea, revenirea după 2009 când şcolile de meserii au fost, practic desfiinţate, la forma acestei categorii de învăţământ, proces care strânge laolaltă ca parteneri autorităţile publice locale, inspectoratele şcolare şi agenţi economici. La nivel naţional, de exemplu, aflăm că aproximativ 500 de instituţii şcolare au perfectat astfel de parteneriate cu angajatori interesaţi de propria dezvoltare la care vor fi nevoiţi să atragă tineri pregătiţi în meseriile specifice profilului lor de activitate. Ca atare, este îmbucurător faptul că întreprinderile angajatoare au devenit ele însele tot mai preocupate de pregătirea viitorilor angajaţi încercând să spargă tentaţiile din sfera populaţiei atrasă cu predilecţie de dobândirea pentru adolescenţii ajunşi la vârsta alegerii drumului în viaţă a unor patalamale liceale sau universitare.
Realităţile de astăzi arată că este tot mai greu de găsit forţa de muncă în anumite domenii cum este cazul meseriilor tradiţionale. E mai uşor, bunăoară, este să găseşti contabili sau jurişti ieşiţi pe bandă rulantă din facultăţi decât un instalator, matriţer sau electronist. Potrivit unui studiu aplicat la nivel naţional, două din cinci firme au serioase dificultăţi în a angaja oameni cât de cât pregătiţi pentru posturile pe care le au vacante. Acelaşi studiu a scos la iveală că, în totalul meseriilor căutate, cererea de mecanici pe piaţa muncii reprezintă 35%, în industria textilă – 10 %, iar agricultura şi construcţiile sunt gata să absoarbă câte 7%. Plecarea din ţară a mecanicilor, instalatorilor, constructorilor şi altor muncitori calificaţi a creat un gol imens pe piaţa muncii interne în condiţiile în care şcoala se îndepărtase de nevoile reale din economie şi împinsese învăţământul profesional spre dizgraţie.
La ora actuală, întreprinderile mici si mijlocii au cele mai multe planuri de angajare. Mai toate aceste unităţi economice care nu depăşesc 250 de angajaţi au în vedere să-şi sporească numărul de lucrători. Anul trecut a devenit vizibilă tendinţa unor astfel de agenţi economici de a atrage tineri în posturi care nu presupun neapărat experienţă, singura condiţie pusă la angajare fiind ca tinerii respectivi să fi absolvit studii profesionale de specialitate. A devenit astfel încurajator faptul că tot mai mulţi întreprinzători sunt în căutare de lucrători aflaţi la început de drum şi că au preocupări clare în formarea profesională a tinerilor.
În noile condiţii date, responsabilităţile s-au mutat în bătătura învăţământului care, din păcate, pare a fi prins pe picior greşit mai ales pe zona consilierii elevilor înainte de terminarea ciclului gimnazial. Deficienţele cronicizate în consilierea profesională sunt ilustrate şi se văd în toată goliciunea lor prin lipsa de orientare a elevilor în căutarea unei meserii care să le asigure loc de muncă pe termen lung.
După prima sesiune de înscrieri din luna mai, s-a observat un interes predilect din partea absolvenţilor clasei a VIII-a pentru calificarea ca mecanici, bucătari, vânzători. Curios este că opţiunile pentru pregătirea profesională în meseria de mecanic auto au depăşit cu mult numărul de locuri disponibile (5.100 locuri la nivel naţional), în vreme ce pentru alte profesii precum cele de tâmplar, zugrav, zidar, strungar, sculer matriţer etc., solicitările au fost insignifiante. Se confirmă astfel ce spuneam mai înainte: forţă de muncă în devenire există din belşug, însă, din păcate, aceasta nu este bine dirijată spre meseriile cu tendinţe de căutare de lungă durată. În raport de aceste situaţii, aştept ca Inspectoratul Şcolar Judeţean Vâlcea să percuteze grabnic în sensul redistribuirii claselor pentru a acoperi cererea pe structuri profesionale în perspectiva următoarelor două luni cât mai durează înscrierile. De asemenea, aceleaşi aşteptări am şi din partea instituţiilor funcţionale în sfera muncii de a se implica mai profund în derularea programelor bazate pe perspectiva dezvoltării potenţialului economic la nivel local, judeţean şi regional.
dr. ing. ION CÎLEA,
preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea