La Aniversară – 70 (1)
Mihai Cimpoi este sadoveanul criticii şi istoriei literare româneşti. Domol, aşezat, ca un prisăcar priceput şi înţelept, cercetând prisaca limbii din „Grădina Maicii Domnului”, stup cu stup, albină cu albină, care ce şi câtă miere a adus, care ce şi cât polen a strâns.
Mihai Cimpoi este ceahlăul criticii şi istoriei literaturii româneşti. Stâncă neclintită în calea furtunilor, brad cunoscând doar verticala.
Mihai Cimpoi s-a însoţit cu bădiţa Mihai Eminescu, până la confundare.
Apropo: Fără pretenţia unor simandicoase studii onomastice – întreb: Aţi observat că la români apelativul Mihai este un nume biruitor? Mihai Viteazul, Mihai Eminescu, Mihai Cimpoi…
La mulţi ani, Mihai Cimpoi!
*
Silvia și Ioan BARBU transmit savantului, eminescologului și criticului literar Mihai Cimpoi, cel care arde ca o flacără vie pe comoara Limbii Române, numai gânduri bune și urări de viață lungă cu sănătate și cât mai multe realizări în plan literar. Seva pământului românesc nu este un motiv decorativ în opera sa, ci îi fecundează adânc scrisul, mărturie de credință și iubire față de Țară și Neam.
La mulți ani, drag prieten!
*
Oamenii buni îi cunoşti, între altele, şi după numărul prietenilor lor. Dacă cineva şi-ar propune să afle câţi prieteni are acad. Mihai Cimpoi, ca să-i socotească ar avea nevoie de timp, nu glumă. Pentru că ei sunt răspândiţi nu numai în Moldova, ci în multe ţări ale Europei. Dincolo de valoarea intelectuală, de capacitatea sa creativă, omul acesta are capacitatea rară de a comunica firesc cu semenii, de la suflet la suflet. Cum să nu-l preţuieşti?
Cănd l-am cunoscut, la Chişinău, cu mai bine de două decenii în urmă era un bărbat în floarea vârstei, sobru, echilibrat, dar plin de vitalitate. Aşa mi s-a arătat şi în decursul altor întâlniri, de-a lungul anilor. Aşa a rămas până azi, când am primit vestea neverosimilă că, iată, aniversează şapte decenii de viaţă. Tinereţea spirituală nu l-a părăsit. Cred că aşa va arăta şi la nouăzeci de ani. I-o doresc din toată inima!
*
Basarabenii păstrează azi intacte și cu sfințenie tradițiile românești pe care românii din România le-au uitat, încălcat, neglijat, înlocuit.
Clasicii literaturii române sunt venerați în Basarabia. Eminescu, Ștefan Cel Mare sunt sfinți pentru ei, nu inși contestați și batjocoriți ca în România ”adevărată”.
În toate aceste dovezi de supraviețuire a românismului de un sfânt patriotism e mereu de veghe un român mai român decât românii: Mihai Cimpoi.
*
Binecuvântată ziua în care s-a născut marele patriot și cărturar român, Acad. Mihai Cimpoi – și-l rog pe bunul Dumnezeu să ni-l țină la fel de înțelept și îndelungat în zile. La mulți ani!