Jandarmul cu inimă de poet
• căpitanul Dragoş Călinescu şi-a făcut apariţia în lumea poeziei după nu mai puţin de 200 de poeme şi peste 15 ani în sânul Jandarmeriei • reacţiile pozitive, primite în urma publicării pe blogul personal a primelor sale creaţii, l-au adus pe drăgăşăneanul de 35 de ani în ipostaza de cel mai neobişnuit dintre toţi poeţii Vâlcii • „Poezii din suflet” – cartea debutului său este închinată soţiei şi fiicei
Am simţit cum o idee îmi năpădeşte fiinţa şi, în clipa următoare, dând frâu liber condeiului, am pus pe hârtie, literă cu literă, toate gândurile mele, astfel născându-se această carte. Considerând că nu sunt singurul care priveşte lucrurile în acest fel, las loc oricăror viitoare confruntări de idei
Un comunicat sec, milităresc şi laconic, aşa cum cere uniforma: „Jandarmeria vâlceană salută debutul publicistic al unui tânăr poet, în persoana căpitanului Dragoş Călinescu, ofiţer în cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean „General de brigadă Ştefan Buterez” Vâlcea, care, într-un cadru deosebit, pus la dispoziţie de Centrul Eparhial Râmnicu Vâlcea – Complexul religios cultural ,,Sfântul Antim Ivireanul ”, a lansat, sâmbătă, 26 ianuarie 2013, orele 14:00, primul său volum de poezie: „Poezii din suflet” apărut anul trecut la Editura Petrescu, Râmnicu- Vâlcea. Lansarea cărţii a avut parte de invitaţi de marcă şi s-a produs după următorul program: Cuvânt de deschidere a evenimentului – susţinut de către istoricul Eugen Petrescu – preşedintele Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Judeţeană „Matei Basarab” Vâlcea şi director-fondator Editura Petrescu. Alocuţiuni: Profesor dr. Florin Epure – director al Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Vâlcea; Dr. ing. Mihai Sporiş – liderul Cercului de la Râmnic „România – Grădina Maicii Domnului”; General(r)dr. Ilie Gorjan – scriitor, istoric, şi fost adjunct al Inspectorului General al Jandarmeriei Române; Profesor Elena Natalia Călinescu – Liceul Tehnologic „I. C. Brătianu” Drăgăşani; Inginer Marian Pătraşcu – membru al Forumului Cultural al Râmnicului; Preot drd. Constantin Mănescu – preşedintele Centrului Teritorial „Cultul Eroilor” Horezu; Lt. col. Cristian Turcu – consilier juridic în cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean „General de brigadă Ştefan Buterez” Vâlcea.”
Prima reacţie? Un semn de mirare. Apoi, încă unul. Plus altul şi încă… multe altele. Am pierdut evenimentul, e clar. Dar omul, pardon poetul, adică jandarmul îl mai putem „folosi” pentru un articol? Ba bine că nu. Aşa ceva nu trebuie pierdut pentru nimic în lume.
Întâlnirea
Aşadar, un jandarm care scrie poezii şi deţine curajul de a-şi pune sufletul pe tavă semenilor prin cea mai vulnerabilă şi sensibilă manieră posibilă – poezia?! Întâlnirea e stabilită din două telefoane şi trei emailuri. E vorba de un amestec prea ciudat şi incitant între militar şi artist despre care poţi scrie la nesfârşit, aşa că nerăbdarea e maximă. În faţă, se aşează blând şi stânjenit de propria-i poveste un bărbat de 35 de ani. Întinde o carte albastră unde şi-a spus povestea în peste 50 de feluri, fiecare diferit, dar personal, fiecare intens, dar liric. Sunt poeziile unei vieţi împărţite cumva aiurea: între o tinereţe aruncată bătrâneşte departe, departe, prin anii imemoriali de liceu, şi-o maturitate consemnată în uniforma disciplinei şi ordinii. E trăirea unui poet ascuns în cel mai improbabil dintre toate colţurile pământului: printre jandarmi! N-a uitat să dedice totul soţiei şi fiicei…
Paradoxul ambulant spune că uimirea mea nu e justificată chiar dacă recunoaşte, într-un târziu, că Jandarmeria şi Poezia sunt şinele de tren paralele la infinit şi tangenţiale doar prin hazard, nu prin obligaţie: „Am luat mai în serios treaba cu poezia abia din luna mai 2012, când, din reacţiile primite de pe blog, am sesizat că poezia nu mai e doar a mea şi că oamenilor le place…” Aşadar, noutatea e chiar dublată: jandarmul poet are şi blog, platforma de pe care a înţeles că poezia sa prinde, are succes, iar lui îi revine datoria s-o împrăştie în toate zările. Corect, datoria! Înapoi, la ea: „În Jandarmerie, activez din anul 1997, ca şi subofiţer, iar ca ofiţer, din 2007. Despre poezie, pot spune că am început să scriu de pe băncile liceului…” Preţul vreunei iubiri neîmplinite? „Nu, n-a fost vorba de nici o fată, la mijloc, nu de-asta am început să scriu, ci pur şi simplu, am ales această formă de exprimare pentru că mă reprezintă. Nu ştiu, poate, la început a fost un fel de hobby, acum nu mai e în nici un caz doar atât…”
Trăirea
Dragoş Călinescu recunoaşte că poezia l-a ajutat să-şi elibereze sufletul de câteva încercări dureroase pe care viaţa i le-a aruncat în drumul ultimilor ani. Sunt pierderi şi cumpene cu care a decis să lupte şi prin versuri. Nu se teme de clişee când răspunde că Eminescu e preferatul său, dar plusează cu Goethe şi Shakespeare, apoi cu Biblia şi Coranul. Nimic nu trebuie ocolit în calea inspiraţiei, a viziunii. Proaspăt în sânul familiei culturale vâlcene, se simte chiar mai mic decât în faţa primului interviu din viaţa lui pe care-l dă „Curierului de Vâlcea”: „Sunt doar la început, nu am nu ştiu ce planuri. Mă bucur să fi ajuns să cunosc nişte nume atât de mari, care au venit la lansare, care au vorbit atât de frumos de scrisul meu şi care m-au invitat în diferite cercuri literare. Dar e devreme, prea devreme, am doar o carte de poezii la activ şi nu cred că locul meu e acolo, acum!” Sfială de poet. Cum se împacă asta cu duritatea unui mediu precum Jandarmeria? „Se-mpacă, să ştiţi!” Asta era cel mai important, dacă există înţelegere…„Nu, nu doar înţelegere, sau acceptare, ci chiar apreciere. Nu sunt privit deloc altfel de către colegi sau superiori”, asigură omul în uniformă care insistă că mai sunt şi alţii ca el printre purtătorii de baston, dar, logic, nu foarte mulţi: „Vreo 3-4 alţi poeţi-jandarmi mai sunt, sigur, la nivel naţional. Cei care au ieşit în faţă, în fine!” Dar de vreo doi-trei ani, drăgăşăneanul e singura noutate poetică din toată Jandarmeria, iar revista instituţiei e martor.
Căpitanul pleşuv admite că orizonturile literare nu-l sperie, dimpotrivă: „Atâta timp cât citeşti, descoperi, explorezi şi atingi noi şi noi dimensiuni. Nu vreau să rămân la poezie. Aş vrea să mă îndrept şi spre proză. Totul ţine, însă, de timp, ştiţi…”
Cele mai recente poezii ale lui Dragoş Călinescu
Între zi şi noapte
A mai trecut o zi
Şi am simţit privirea ta,
Chiar dacă noaptea,
Tu, nu mai eşti a mea;
A mai trecut o noapte,
Fără sublimele-ţi şoapte,
Chiar dacă ziua,
Tu, te pierzi din nou în noapte,
Şi-a mai trecut o zi,
A mai trecut încă o noapte,
Vorbele tale îmi sunt, acum, deşarte,
Iar tu, eşti între zi şi noapte…
Tăcut, mă las surprins de toate.
Acum, nu am să mai plec de lângă tine!
Nu-ţi da frâu liber zbuciumului,
Ţipătul, lasă-l să-ţi părăsească trupul,
Căci el îşi va găsi mormântul,
Acolo, unde este scrisă calea lui
Îţi spun, că te iubesc ca un nebun,
Când mâinile pe piept îmi pun,
Ş-alerg, şi tac, şi spun,
Că tot ce ne-nconjoară este bun;
Ş-ascund din şoaptele-ţi fine,
Le ţin în minte pentru mine.
Acum, nu am să mai plec de lângă tine!
Am să rămân acolo, unde am să cad,
Dar totul este, parcă, mult prea cald.
Am vrut să iubesc
Am vrut să iubesc răsăritul,
Dar, am ajuns să iubesc apusul;
Mi-am dăruit inima ţie,
Dar, am sfârşit luând-o;
Am aruncat un gând departe,
Dar, gândul s-a oprit lângă mine;
Am deschis ochii mari,
Dar, am sfârşit prin a-i închide;
Am atins mâna ta,
Dar, scânteia s-a pierdut aievea;
Am ascuns timpul,
Dar, s-a şters şi urma ta;
Am pierdut totul,
Dar, am păstrat inima.