„Investitor strategic la OLTCHIM”, faza – gâlceavă pe perechi
• aterizarea unui fond de investiţii în peisajul trist al platformei a dat naştere unor contre de toată jena între cele două sindicate de la OLTCHIM, între Ion Cîlea şi Traian Dobrinescu, dar şi între administratorul judiciar Gheorghe Piperea şi „salvatorul” Roşca
Grijile de grădiniţă ale lui Diculoiu
Miercuri după-amiază, la sediul Consiliului Judeţean, se anunţa găsirea, finalmente, a luminiţei de la capătul tunelului pentru greu-încercata inimă economică a judeţului. Moment istoric, ce mai! În prim planul revendicatorilor acestui mare succes: deputatul liberal Traian Dobrinescu şi sindicatul Liber OLTCHIM! Datorită lor un mare investitor este ca şi cooptat pentru salvarea combinatului. Dacă nu ar fi fost în sala de şedinţe a Consiliului Judeţean şi câţiva dintre oamenii lui Cernev, pentru Mihai Diculoiu cămaşa ar fi explodat de mândrie. Numai că feţele celor doi locotenenţi ai „duşmanului” îl transformă pe sindicalistul de buzunar într-o veritabilă fiară: e gata să plece din sală şi să transforme toată operaţiunea de salvare în cenuşă! „Noi l-am adus pe omul acesta aici. Ce treabă aveţi voi, e întâlnirea noastră, noi am organizat-o, ce căutaţi aici?! Aveţi mandat să deranjaţi această întâlnire, ştim noi” s-a vitriolat minute în şir fostul patron de echipă de fotbal. Gata să arunce în aer salvarea Combinatului, Diculoiu îl determină pe Ion Cîlea să-i dea afară pe sindicaliştii de la „Victoria”: „Nu e o întâlnire secretă, dar vă rog eu mult, aşteptaţi afară că vă chem eu, pe cuvânt… Ne facem de râs dacă ne certăm de faţă cu bietul om; vedem ce are de spus şi vă chem eu înapoi în sală”. „Păi, dacă nu e secretă, domn preşedinte, la ce dracu să ma iieşim afară dacă toată presa e aici?!”, a fost replica logică a evacuaţilor.
Cîlea şi eternul său meci împotriva liberalilor
Ca şi cum penibilul debutului nu fusese suficient ca să convingă pe toată lumea de seriozitatea şuşei de miercuri după-amiaza, a trebuit să intre în scenă şi politicul. După o pledoarie tipică, Traian Dobrinescu l-a stârnit suficient pe Ion Cîlea încât liderul pesedist să-şi amintească şi el de modul cum a fost sărit din discuţii. Furios pe neimplicarea în această ciorbă, preşedintele CJ l-a urecheat public pe aliatul penelist: „N-ar fi rău, dacă tot vă lăudaţi că staţi atât de des la discuţii cu Vosganian şi Chiţoiu, să-mi daţi şi mie un semn, măcar din când în când, aşa din politeţe, da? Nu se poate să faceţi gesturi de-astea la nesfârşit; sunt totuşi omul votat de zeci de mii de vâlceni, domnule deputat! Poate am şi eu nişte merite sau soluţii pentru acest Combinat; mai uitaţi-vă şi spre noi că întâlnirile astea nu se fac peste noapte, un telefon aţi putea da totuşi, nu?”
Roşca şi dezamăgirea generală
Adus drept salvatorul de serviciu, Mircea Iulian Roşca, de la Mediterranean Real Estates Finance LTD, reprezentantul fondului de investiţii, le-a tăiat speranţele tuturor celor prezenţi, cu o singură excepţie, Gheorghe Piperea, poate singurul om în deplină cunoştinţă de cauză cu situaţia: „Suntem un sereleu, nu bancă! Am venit aici să adunăm cât mai multe date, suntem la stadiul de tatonări, de culegere de informaţii pentru viitor, atât. Am înaintat nişte soluţii pe care, deocamdată, nu ni le-a luat nimeni în seamă din partea ministerului, a administraţiei judiciare sau a autorităţilor. Pentru noi, suma de 50 de milioane înaintată nu reprezintă o problemă, doar că avem nevoie de o garanţie. Putem pune la dispoziţie oricărui proiect sau beneficiar aceşti bani, numai că soluţia noastră prevede achiziţia Arpechim, a conductei şi Terminal Oil. În calculele noastre, dacă nu se îndeplinesc aceste condiţii, ne costă 70 de milioane de euro să transportăm petrolul din port până la o rafinărie mică din centrul ţării. Cine face treaba asta azi?! Achiziţia Arpechim ar fi o garanţie dar, la acest moment, noi suntem lămuriţi ce se va întâmpla cu Oltchim, ce se vrea, de fapt… Restructurare, privatizare, în fine. În acest moment, NU PUTEM FACE O OFERTĂ!”, a fost intervenţia lui Roşca.
Adevărurile lui Piperea
După o jumătate de zi petrecută pe holurile tribunalului, Gheorghe Piperea s-a prezentat la întâlnirea de la Consiliul Judeţean cu aerul unui om frânt. Cu toate acestea, a avut răbdarea să depăşească discursurile mai mult sau mai puţin avizate ale celor din jur, iar când a luat cuvântul a adus în discuţie mai multe adevăruri şi certitudini. La această din urmă categorie a promis două, apoi a plusat cu încă una, terminând prin a mai adăuga o ultimă certitudine. Prima a fost legată de datoriile totale: 793 milioane euro! În acest sens, Piperea a anunţat de păşirea termenului decisiv cu judecătorul sindic şi soluţionarea contestaţiilor pentru ca din 20 iulie să avem un tabel clar al tuturor creanţelor.
A doua certitudine vine din faptul că OLTCHIM are nevoie de circa 21 de milioane euro în lunile următoare pentru plata energiei, a materiei prime şi a reparaţiei unor instalaţii. Mai presus de toate, aceşti bani sunt necesari pentru pregătirea sezonului septembrie-octombrie, când se încheie contractele de export pentru 2014, unde ţinta anunţată este de 90% rată de contractare. Piperea a declarat că atingerea acestui target de vânzări este vitală, pentru că, din aceste tranzacţii s-ar putea folosi TVA-ul.
Tot în rândul certitudinilor, administratorul judiciar a trecut şi apariţia unor active negarantate. În acest sens, el a anunţat şi ridicarea garanţiei pentru instalaţia de Piroliză 2 de la Bradu. Piperea a menţionat şi alte două active de la Arpechim care vor fi eliberate de această garanţie şi care pot fi vândute.
Ultima certitudine aruncată publicului de către Gheorghe Piperea s-a centrat pe data de 5 iulie, când evaluarea tuturor activelor OLTCHIM ar trebui să fie finalizată. Acesta a menţionat că respectiva evaluare este critică pentru determinarea unui preţ estimativ pentru OLTCHIMSPV: „Noi nu vrem să dăm OLTCHIM-ul pe bucăţi pentru că valoarea lui este mult mai mare dacă evităm acest lucru!” a fost mesajul răspicat al administratorului judiciar.
După aceste detalii, Piperea şi-a întors atenţia asupra unor paşi pe care-i are în vedere în perioada de vară şi a anunţat că secţia de Ramplast şi două incineratoare ar putea aduce, în teorie, prin vânzare, circa 50 milioane de euro. Fiind vorba de secţii independente, vânzarea lor n-ar afecta sub nici o formă Combinatul.
„OLTCHIM e privatizat deja, în acest moment, pentru că acţionarul majoritar nu mai vinde acum, ci creditorii, ei dictează totul”, a adăugat Piperea în discuţie. Administratorul judiciar nu şi-a încheiat pledoaria până nu l-a contrat dur pe Mircea Iulian Roşca: „Vă rog, nu mai daţi speranţe deşarte oamenilor, nu vă mai jucaţi cu cuvintele! Eu v-am ascultat şi tot nu înţeleg de ce nu aţi semnat actele de pre-vânzare, dacă tot sunteţi interesaţi de OLTCHIM! Dumneavoastră aţi avut discuţii care n-au dus absolut nicăieri, era atât de simplu: trebuia numai să ne prezentaţi, aşa cum cere strategia preluării publicată în urmă cu zece zile pe site-ul ministerului, nişte scrisori de bonitate bancară, dovada unor bani care ar putea fi utilizaţi, ar fi urmat un acord de confidenţialitate…”. „Dar noi nu vrem să cumpărăm nimic!” a fost răspunsul lui Roşca. „Şi-atunci, ce mai căutăm aici?!”
Pariul sindicatelor
Unul dintre reprezentanţii sindicatelor rămaşi în sală i-a lansat o provocare publică lui Gheorghe Piperea. Ionel Vâncea, vicepreşedintele UST Cartel ALFA, a spus că soarta Combinatului e deja pecetluită şi că tot PCC stă scris pe crucea, pardon, viitorul chimiei vâlcene: „Mai vorbim peste un an, domnule Piperea, dacă n-am dreptate! Mandatul dumneavoastră e să daţi Combinatul acesta pe nimic la polonezi, până în 100 de milioane de euro, dacă se poate… Facem pariu amândoi aici că tot la Borzeşti, la paravanul PCC ajunge?! Toate sforile se trag pentru nenorociţii ăia!”.