„În campania electorală nu voi minţi oamenii!” (1)
• declară Dan Mazilu, candidatul Uniunii Social Liberale pentru Colegiul Bălceşti
La alegerile parlamentare din luna decembrie, Dan Mazilu este favorit pentru a câştiga un nou mandat în Colegiul Bălceşti şi promite o campanie electorală din care să lipsească promisiunile fără acoperire. Mazilu s-a născut în comuna Lăpuşata, la sfârşitul lunii ianuarie a anului 1966. A urmat cursurile liceale la actualul Colegiu Lahovari din Râmnic, apoi a plecat în Bucureşti, unde a absolvit Institutul de Construcţii, devenind inginer de Căi Ferate, Drumuri şi Poduri. A pus pe picioare o societate de construcţii, iar din 2008 este deputat în Parlamentul României. Constantin Mazilu mărturiseşte că cel mai bine se simte în rândul prietenilor din Lăpuşata sau din localităţile învecinate şi că niciodată nu ar da o întâlnire câmpenească pe una protocolară la Bucureşti.
Domnule Mazilu, finalizaţi primul mandat ca parlamentar. Cum a fost?
– După aproape patru ani de mandat pot spune că în prima perioadă chiar nu prea ai idee cu ce se mănâncă Parlamentul. În câteva luni, după maximum un an, înveţi. E greu de la început pentru un debutant, Parlamentul are un regulament strict, un mod de funcţionare. Una peste alta, este o instituţie care funcţionează bine în România.
Acum patru ani aţi acceptat candidatura pentru că s-a trecut la votul uninominal. Până la urmă, e cea mai bună soluţie pentru alegerile parlamentare din România?
– Ca în orice domeniu, nici în politică nu există ceva perfect. Nici acest sistem de vot nu este unul ideal. Poate că ar fi bine să revină la votul pe listă, poate un vot mixt, poate uninominal dar pur, ar fi soluţii. Acum se vorbeşte mult de uninominalul pur, dar eu vă dau o situaţie în care nici acesta nu este tocmai potrivit. Dacă într-un colegiu sunt trei candidaţi sensibil egali la numărul final de voturi, câştigă cel cu 34% şi ceilalţi doi pierd, chiar dacă au împreună 66%, deci o majoritate a voturilor. În plus, acest tip de vot ar împinge în faţă multe vedete locale, nu că am ceva cu maneliştii, dar în această categorie intră şi foşti fotbalişti, de exemplu. Soluţia ar fi undeva la mijloc, rămâne să o găsim.